Vestigii pierdute in Valea Jiului

Doua monumente istorice de o valoare inestimabila sunt lasate in ruina si nici un oficial nu pare sa fie interesat de soarta acestora. Este vorba despre Cetatea Dacica de la Banita, aflata in patrimoniul UNESCO, si Turnul de la Crivadia (comuna Banita), monument declarat, prin lege, in anul 2000 "de valoare exceptionala".
cu toate acestea, nici chiar localnicii nu mai pot preciza acum cu exactitate unde se afla, desi accesul se face direct din DN 66, si nici o tablita nu indica drumul catre cele doua monumente. Turistului ii ramane, asadar, sa ghiceasca modul in care ar putea vizita cetatile ingemanate, in cazul in care aude de ele, iar la Banita doar alipinistii mai pot vizita ruinele istorice.

Ramasite de istorie
Din istoria scrisa in Valea Jiului a mai ramas doar amintirea. Nici chiar localnicii nu mai stiu cu exactitate unde se afla monumentele de o importanta deosebita si am aflat acest lucru pe pielea noastra, incercand sa "rescriem" istoria. Cetatea Banitei se afla in patrimoniul UNESCO, iar Turnul de la Crivadia a fost declarat, in anul 2000, in baza Legii nr. 5/6 martie, "monument istoric de valoare nationala exceptionala". Odata atribuita titulatura, nici un oficial nu s-a mai preocupat de conservarea sau amenajarea lor ca puncte de interes turistic. Cetatea Banitei, spun oficialii locali si judeteni, se afla in administrarea Parcului National Gradistea Muncelului – Cioclovina, care insa nu a facut nimic pentru aducerea acesteia in circuitul turistic. Drumul este blocat si doar turistii cu aptitudini de alpinisti pot sa o viziteze. "Lucrurile sunt mai complicate. In momentul in care vrei sa faci ceva, cei de la Parcul National te blocheaza, dar nici ei nu au facut nimic pentru Cetatea dacica de la Banita. Doar vorbesc si nu fac nimic. Un turist pasionat de istorie, daca nu se poate catara, nu poate ajunge la cetate", spune Ionel Burlec, primarul comunie Banita. O tablita situata in zona Bolii aminteste de Rezervatia Naturala Gradistea Muncelului – Cioclovina, dar aceasta nu descrie decat rezervatiile naturale, in timp ce monumentele istorice sunt trecute sub tacere.
Nici la Turnul de la Crivadia lucrurile nu stau altfel, desi doar 5 minute de mers pe jos il despart de DN 66, extrem de  circulat. Vegetatia crescuta din abundenta ascunde fortificatia de ochii celor care ar vrea sa o viziteze si nici o placuta nu in-dica prezenta monumentului istoric. Doi turisti, "rataciti" prin zona, spun ca "la turn te duce cararea", in fapt o potecuta ce porneste, ascuns, din drum pana la o pasune, iar mai departe instinctul te ghideaza. Privelistea care se iveste la iesirea dintre arbori iti taie rasuflarea. Un turn de unde DN 66 se vede ca in palma, o zona unde doar uliii tipa dupa prada si nu poti sa nu intrebi de ce nimeni nu valorifica acest potential turistic urias. "Nu avem cum sa intervenim, chiar daca ne-am dori. Nu sunt ale noastre. Asa a fost si in problema Cetatilor Dacice din Muntii Orastiei, unde nici paza nu putem sa o asiguram. Nu pot investi in ceea ce nu este al meu, pentru ca nu-mi da voie legea", declara Mircea Ioan Molot, presedintele Consiliului Judetean Hunedoara, institutie care are in subordine o directie de cultura. Intre timp, Primaria Banita incearca sa mai recupereze ceva si anunta ca a dat in lucru confectionarea tablitelor indicatoare. Cat despre caile de acces, conservarea monumentelor sau macar descoperirea lor prin taierea vegetatiei care ascunde potecile nici nu poate fi vorba, pentru ca legal nu au voie sa intervina nici daca ar avea fonduri.

Istoria scrisa in Banita
Cetatea dacica de la Banita, situata pe un pisc izolat, la peste 900 de metri altitudine, a fost descoperita cu ocazia sapaturilor din 1961-1962. Fiind vorba de o stanca izolata, cu pante foarte abrupte, accesul era posibil numai pe latura de nord. Cetatea dacica de la Banita este contemporana cu cele din Muntii Sebesului, avand rolul sa impiedice inaintarea trupelor care ar fi venit prin Defileul Jiului. Istoricii spun ca sistemul ei de fortificatii era alcatuit dintr-un val format din piatra si pamant, dintr-un zid construit din piatra de calcar fasonata si turnuri, platforme de lupta. In urma sapaturilor din anii ‘60 s-a descoperit o poarta practicata in zidul de incinta, cu trepte monumentale, lucrate si ele din aceeasi piatra de calcar ca si zidul. Aici s-au gasit o mare cantitate de ceramica, unelte si chiar tipare pentru turnat obiecte de metal, precum si un sanctuar, dar arheologii spun ca rolul cetatii era militar si nicidecum acela al unei asezari civile. Istoricii spun ca Cetatea Banitei a fost ultima atacata inainte ca trupele romane sa ajunga la Sarmizegetusa si rostul ei era de a apara accesul dintre Defileul Jiului la complexul de fortificatii din Muntii Orastiei. Pe baza materialelor descoperite cu ocazia sapaturilor, in special a ceramicii, se presupune ca viata a putut incepe aici inca din a doua jumatate a sec. al II-lea i.e.n., cetatea durand pana la cucerirea romana.
Cativa kilometri mai jos, Cetatea Banitei este completata de Turnul de la Crivadia, care se inalta pe marginea stancoasa a apei Merisorului si strajuia incepand din sec. al XVI-lea vechiul drum care lega Transilvania cu Tara Romaneasca prin pasul Valcan, servind si ca punct de vama. Turnul a fost construit din piatra de calcar extrasa din imprejurimi, circular, cu diametrul de 13 m, iar la exterior este tencuit. Intrarea era situata in partea de nord, la 2 m inaltime de pamant, si pentru acces se folosea probabil o scara. In jumatatea de vest are sapte deschideri de tragere, ambrazuri evazate spre interior, situate la o distanta de aproximativ 1,5 m unul de altul, iar in partea de est este protejat natural din cauza terenului accidentat. Fortificatia era prevazuta si cu un drum de straja de lemn, cu parapetul lat de 1 m si inalt de 0,80 m.

"Am fost in tinerete pe acolo"
Ca sa gasesti cele doua cetati ai nevoie de rabdare. Localnicii isi aduc aminte, cu nostalgie, ca au fost in tinerete pe acolo, dar acum incurca fortificatiile intre ele. Suntem indrumati cand inspre Banita, cand inspre Merisor si ne balansam in sus si in jos pe DN 66 A. "Am fost in tinerete acolo. Era frumos, dar acum nu m-am mai dus. Sa aveti grija, ca sunt vipere multe!", ne spune un batran pe care il gasim la o bere in Banita. Ne indruma catre Crivadia, desi cetatea dacica e chiar sub nasul lui, dar de pe drum fortificatia pare o simpla stanca, ce nu-si dezvaluie comorile ascunse.