Reorganizare in cel mai pur stil balcanic – forte navale second-hand

Marina a fost declarata prima arma din Romania complet profesionalizata. Angajarea salariatilor MApN in sistemul contractelor de munca a aratat insa ca marina militara nu este pregatita sa dea piept cu „civilia”. Procesele intre minister si militari au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Si asta nu este decat cea mai neinsemnata problema care da batai de cap sefilor SMFN. Dupa atatea scandaluri, marina sufera serios la capitolul imagine. Desecretizarea anumitor activitati a scos la suprafata o multime de afaceri ilegale cu banii statului. Comisionul incasat la semnarea contractelor de achizitie a fregatelor a pus capac: nimeni nu mai crede in uniforma albasta.

Cazul Marasesti

Cadrele disponibilizate din marina accepta cu greu sa vorbeasca despre colegii lor inca activi, si cu atat mai putin despre scandalurile care au zguduit Fortele Navale din 1990 incoace. Putini sunt cei care isi mai amintesc despre „isteria” distrugatorului Marasesti. La scurt timp dupa Revolutie, nava-amiral a fost supusa unor lucrari de reparatii si modernizare in Santierul Naval din Braila (SANAB). Marina militara a platit o groaza de bani pentru niste lucrari efectuate doar pe hartie. „Am plecat intr-o aplicatie internationala. Ne-a prins o furtuna puternica. Era sa ne scufundam. Cei care au facut receptia navei in SANAB ne-au povestit ceva despre lipsa chilelor de ruliu. La intoarcerea in tara am tacut cu totii malc”, isi aminteste I.V., maistru militar. Practic, in santier s-a executat mai putin de jumatate din graficul de lucrari. „Jaful” a ajuns pana intr-acolo incat nu s-au montat nici macar asa-numitele chile de ruliu, in fapt dispozitive indispensabile care reduc substantial inclinarea navei si o fac mai stabila in timpul furtunilor. La acea vreme, presa constanteana a relatat pe larg incidentul, insa nimeni nu a fost tras la raspundere.

Restructurare de amorul artei

A urmat apoi procesul de restructurare. La capitolele personal si tehnic. In prezent, din cele 56 de nave de razboi, exclusiv auxiliarele, nu au mai ramas in activitate decat vreo 20. Restul, asteapta sa le vina randul sa fie taiate la fier vechi. Reorganizarea cadrelor s-a lasat insa cu „umflaturi”. Cum schema de personal model NATO se bazeaza mai mult pe trupa, ofiteri inferiori si foarte putin pe „epoletii auriti”, era musai ca amiralii si comandorii de birou sa fie trasi pe linie moarta. Prin urmare, au aparut o multime de functii de taietori de frunza la caini, Statul Major al Fortelor Navale a fost mutat la Bucuresti, in locul sau a aparut Comandamentul Operational Naval, pentru ca luna trecuta, aceasta structura sa fie transformata in Comandamentul Flotei. Este adevarat ca la bordul navelor procentul ofiterilor nu depaseste 15% din totalul echipajului, dar la SMFN si CON nu ai pe unde sa calci de „epoleti”.

SNM, victima colaterala

„Liberalizarea” achizitiilor a bagat in faliment unicul constructor de nave militare, Santierul Naval Mangalia. Specializata in acest domeniu, unitatea s-a trezit fara comenzi din partea marinei militare, navele fiind trimise la reparatii in santierele civile din motive greu de inteles. Pana in 1995 SNM a facut parte din industria de aparare si se supunea rigorilor militare. Era normal ca marina sa-si repare vapoarele in curtea MApN, insa asa cum am mentionat mai sus, chiar si nava amiral Marasesti a fost pusa pe doc uscat la Braila. Singura lucrare pe care a mai primit-o in ultimii sapte ani SNM a fost modernizarea fregatei Marasesti, lucrare care s-a facut acum trei ani in dana zero si care a avut clauze stricte din partea furnizorului de materiale de comunicatii, respectiv manopera sa fie asigurata de specialisti atestati. Altfel, cine stie ce SRL ajungea sa monteze echipamentele pe fibra optica si sistemele satelit.

Sindicat la bord

O data cu demilitarizarea compartimentului resurse umane, au aparut si primele probleme cu personalul. Militarii angajati pe baza de contract apeleaza la instanta ori de cate ori considera ca le sunt incalcate drepturile. Nu mai departe, cazul celor trei grevisti de la bordul fregatei „Regina Maria”, care inca se mai judeca cu MApN pentru plata drepturilor salariale. Pe 15 iunie 2005 echipajul navei a intrerupt lucrul pentru a protesta impotriva deciziei Executivului de a le injumatati diurnele de strainatate. Trei dintre ei au fost dati afara de statul roman, insa conflictul a ajuns in instanta. Procesele sunt o adevarata belea pentru MApN, care consuma resurse financiare pentru plata avocatilor si in cazul in care pierde, trebuie sa plateasca salarii compensatorii.

Talciocul cu vechituri

Prin Romtehnica a inceput derularea unui program de comercializare a activelor militare scoase din uz. Marinei militare ii revine partea leului, cu peste 50 de salupe, vedete rapide si alte tipuri de ambarcatiuni scoase la vanzare. Capitanul Florin Popoaca, purtatorul de cuvand al SMFN a precizat ca acest proces se desfasoara exclusiv prin compania Romtehnica. Pana acum au fost cumparate 12 astfel de vechituri, dar „campania” continua. Partea proasta este ca marina noastra nu si-a gasit „fraierii”, asa cum au facut englezii.

Copil de mingi
pentru NATO

Oficialii MApN au inoculat ideea ca fregatele britanice ne erau indispensabile pentru a putea participa la misiunile NATO. Aiurea! In primul rand, in afara de un tun si cateva mitraliere, ele nu au armament la bord, motiv pentru care niciodata nu o sa fie trimise intr-o misiune serioasa intr-o zona de conflict.
Principala problema a SMFM in raport cu NATO se refera la sistemele de comunicatii de la bordul navelor romanesti, care nu sunt compatibile cu tehnica occidentala. Numai ca in 2003 fregata Marasesti a suferit o „cosmetizare” la acest capitol care a costat statul peste 2 milioane de dolari. In concluzie, situatia nu este chiar asa de dramatica cum ne-au zugravit-o militarii, mai ales ca tarilor nou-venite in NATO nu li se incredinteaza decat misiuni pe „marginea terenului”.

Strategie paguboasa

Actuala conducere a MApN a aruncat elegant pisica in curtea fostei guvernari. Pesedistii s-au ocupat de negocierea contractului, tot ei trebuiau sa raspunda. Numai ca actualul Executiv este la un pas sa faca o noua gogomanie, mai ceva ca PSD-ul.
Dupa ce, intr-o prima faza s-a decis ca unicul nostru submarin, Delfinul, va primi o alocatie „speciala” de 50 milioane dolari pentru revitalizare, MApN a schimbat macazul si vrea sa-l vanda, pentru a achizitiona ulterior un alt submarin, probabil de la americani. Adica tot o afacere paguboasa, pentru ca Delfinul nu este deloc un submarin depasit. Din contra, sunt multe state care utilizeaza clasa Kilo. Singurul defect este conceptia ruseasa, deloc pe gustul americanilor. Presupunand ca MApN va cumpara un submarin american, acesta va fi in mod sigur la mana a doua si va consuma o multime de bani.
De fapt, ideea comercializarii Delfinul nu este noua. Fostul ministru Pascu agrea ideea de a-l vinde indienilor, care detin trei astfel de submarine. Politica de achizitii a marinarilor a fost extinsa si la fortele terestre. Scandalul fregatelor pune sub semnul intrebarii toate aceste achizitii de tehnica occidentala.