Conceptul de reamenajare se defineşte, în primul rând, prin înnoire. Însăşi operaţia în sine pleacă de la această dorinţă de a schimba faţa locuinţei în care trăim, iar dorinţa este cu atât mai puternică şi mai justificată cu cât locuinţa respectivă este mai veche şi mai perimată. Pentru a exemplifica ce presupune renovarea unei locuinţe vechi am ales un apartament aflat într-un imobil din centrul Bucureştiului, construit în perioada interbelică.
Living-ul iniţial era format din două zone, fiecare dintre ele având o suprafaţă de 20 mp. Zonele erau separate prin intermediul a trei uşi de tip glasvand. Aceste uşi au fost eliminate, lucru ce a condus la obţinerea unei camere de zi de mari dimensiuni. Totuşi, cele două zone iniţiale au fost păstrate, deoarece ele au primit funcţii diferite. Prima dintre ele a fost amenajată ca dining iar cea de a două ca living.
Pe grinda rămasă liberă, după eliminarea celor trei uşi care formau glasvandul, a fost construită o arcadă din profile metalice şi gipscarton.
Balconul a fost integrat în living după ce au fost executate următoarele operaţii: uşa, fereastra şi porţiunea de perete care separau camera de logie au fost eliminate. De asemenea, a fost eliminat parapetul din cărămidă al logiei. Aceasta a fost închisă cu geamuri termoizolante montate în tâmplărie din PVC.
Vechiul parchet din lemn masiv a fost eliminat. De asemenea, au fost înlăturate şi toate straturile care formau structura de bază a acestuia. A fost turnată o şapă din ciment şi nisip cu o grosime cuprinsă între 5 şi 8 cm. Diferenţa de grosime a fost necesară pentru a se putea obţine o suprafaţă perfect plană. După uscarea şapei, a fost montat parchet laminat.
Instalaţia electrică a fost refăcută în totalitate. Cablurile au fost introduse, pentru protecţie, în tuburi rigide de plastic. Ele au fost direcţionate spre locurile de lampă atât prin şanţuri săpate în pereţi, cât şi pe pardoseală. Pereţii au fost decopertaţi până la stratul de tencuială. Ei au fost gletuiţi, şlefuiţi şi zugrăviţi cu vopsea lavabilă de culoare albă.
Fereastra a fost eliminată iar în golul rămas au fost zidite cărămizi de sticlă. În acest fel a fost asigurată iluminaţia naturală a camerei, dar a fost obturată priveliştea, deloc agreabilă, spre curtea interioară.
Toate uşile din apartament au fost păstrate. Ele au trecut printr-un proces riguros de recondiţionare, în urma căruia şi-au schimbat complet înfăţişarea.
Din cele două dormitoare, numai unul şi-a păstrat funcţiunea la sfârşitul reamenajării. Cel cu suprafaţa mai mare a fost amenajat tot ca dormitor, în timp ce cel cu suprafaţa de 15,75 mp a fost amenajat ca birou. Acest lucru a fost realizat însă la final, prin modalităţile în care au fost mobilate.
Cele două încăperi au acces comun la un balcon cu suprafaţa de 3,5 mp. Uşile de acces în balcon, împreună cu ferestrele au fost eliminate. În locul lor au fost montate ferestre şi uşi cu tâmplărie din PVC şi geamuri termoizolante. Uşa care asigura accesul între dormitorul mare şi baie a fost astupată cu plăci din gips-carton.
În baie au fost eliminate finisajele ceramice de pe pereţi şi pardoseală. Pe pardoseală a fost turnată şapă, în timp ce pereţii au fost tencuiţi. Înainte însă de aceste operaţii, au fost refăcute toate instalaţiile. Vechile conducte de apă rece şi apă caldă au fost înlocuite cu unele noi. Uşa care asigura accesul între baie şi dormitorul mare a fost astupată. Pe tocul din lemn a fost fixată o placă din gips-carton. Acest lucru a favorizat construirea în baie a unei nişe în care, din profile metalice şi gips-carton, au fost construite trei rafturi.
Pereţii au fost placaţi cu faianţă pe întreaga lor suprafaţă. Nişa cu rafturi din gips-carton a fost zugrăvită cu vopsea lavabilă de culoare albă. Pe pardoseală a fost montată gresie cu un model şi o culoare similare cu cele ale faianţei.
În bucătărie au fost eliminate faianţa şi vechile finisaje de pe pereţi. Aceştia au fost tencuiţi iar pe pardoseală a fost turnată şapă.
Uşa care asigură accesul în apartament dinspre scara de serviciu a fost înlocuită cu una din fier. Uşa dintre bucătărie şi camera de luat masa a fost eliminată. Golul rezultat a fost lărgit cu 20 cm şi a fost păstrat ca atare, lucru ce a mărit substanţial funcţionalitatea zonei.
Zona aflată între bucătărie şi living era structurată tip „vagon”. Acest neajuns funcţional a fost remediat prin două măsuri. Prima a constat în eliminarea uşii dintre bucătărie şi camera amenajată iniţial ca dining. A doua măsură a presupus demolarea peretelui care separa această încăpere de hol. Astfel, zona formată din trei camere distincte a devenit una deschisă, cu o axă longitudinală de 9 m.
Prin unirea holului cu dining-ul a fost obţinută o încăpere cu suprafaţa de 15,5 mp. Proprietarii au decis ca aceasta să fie amenajată ca loc în care familia să ia masa, avându-se în vedere comunicarea directă cu bucătăria.
