Filmul britanic al anului 2007, "Atonement"/ "Remuscare", e mult mai putin inteligent decat era filmul britanic al anului 2006, "The Queen", care stralucea poate mai putin prin interpretare decat prin scenariul extrem de precis, ca un ceasornic elvetian. Dar are alte atuuri, in primul rand o imagine foarte reusita, care combina griul ca de cenusa apocaliptica din secventele de pe front cu albul eteric al imaginilor de la conac, in care eroii par niste spectre. Imaginea alcatuieste de fapt un fel de plasa de siguranta, de bula de aer cald pentru o poveste care are mari sanse sa te plictiseasca repede.
Ecranizare a romanului lui Ian McEwan, filmul semnat de Joe Wright e la fel de destructurat cum era si cartea, ceea ce face ca cele trei parti principale sa para ca provin din filme diferite. Ele ar putea functiona ca punct de plecare pentru alte trei lungmetraje, dar impreuna refuza sa alcatuiasca un intreg. Pot functiona, dar separat. Dincolo de imaginea lui Seamus McGarvey, filmul mai e de retinut pentru interpretarea tinerei Saoirse Ronan, care, desi are un rol foarte limitat si o varsta foarte foarte mica (14 ani), e nominalizata la Oscarurile care se acorda in curand. Cat despre diva Keira Knighley, ea evolueaza pe un soclu mobil invizibil, mult mai credibil fiind partenerul ei, James McAvoy si chiar Romola Garai, care are o foarte scurta aparitie. Ca invitat special apare si Vanessa Redgrave intr-o aparitie rupta cu totul de context, iar cel care o intervieveaza e chiar cineastul Anthony Minghella (autorul lui "Cold Mountain"). "Remuscare" are in total sapte nominalizari la Oscar, inclusiv la categoria suprema, Cel mai bun film. Nu e o surpriza. Academia Americana de Film are deja traditie in a sucomba pentru cate un film britanic. In acest an s-a nimerit sa fie aceasta poveste de dragoste desfasurata pe mai multi ani si care combina deloc memorabil sentimentul de vinovatie, remuscarile, rascumpararea pacatelor si ororile razboiului.
