Regimul din Siria şi-a trimis obuzele împotriva ziariştilor occidentali. Cine sunt primele victime

Marie Colvin, reporter american, şi Remi Ochlik, fotoreporter francez, au murit miercuri la Homs, ucişi de obuze trase în mod deliberat de armata lui Bashar el-Assad asupra imobilului unde erau instalaţi ziariştii străini.

Damascul supune Homs, „capitala revoluţiei” siriene, unor atacuri sângeroase cu rache­te de peste două săptămâni şi ziariştii străini au devenit ţinta preşedintelui Assad, decis să înece în sânge insurecţia, departe de ochii comunităţii internaţionale. Cu ajutorul a peste 15 mii de Gardieni ai Revoluţiei din Iran şi armelor trimise de Rusia. Comunicaţiile telefonice sunt întrerupte, iar oraşul e încercuit de armată.

Potrivit Daily Telegraph, serviciile secrete libaneze au interceptat comunicaţii între ofiţeri sirieni în care precizau că au primit ordin să ţintească deli­berat centrul de presă din Homs, de unde Marie Colvin chemase CNN-ul marţi seară. Înaintea bombardamentului, militarii sirieni se întrebau ce versiune oficială vor oferi pentru moartea celor doi ziarişti. Forţele fidele Damascului au lansat miercuri un intens atac cu rachete asupra Homs, în timpul căruia au fost ucise 80 de persoane, printre care cei doi ziarişti străini – americancă Marie Colvin (Sunday Times) şi francezul Remi Ochlik (Liberation). După salvele de obuze trase asupra centrului de presă, Colvin şi Ochlik au fugit, împreună cu alţi confraţi, dar au fost atinşi mortal de rachete care păreau că îi vizează, declară martori ai atacului.

Franţa a cerut „acces securizat pentru ajutorarea victimelor” prin intermediul Comi­tetului Internaţional al Crucii Roşii, cerere respinsă categoric de Rusia.  Dacă locul impactului arată clar că armata siriană este autorul atacului, adevărata problemă este de a şti dacă ea a vizat deliberat ziariştii străini, singurii martori internaţionali ai represiunii insurgenţilor de către regimul lui Assad. Repor­teri reveniţi din Siria declară că „armata siriană recomandă uciderea oricărui  ziarist care pune piciorul pe pământul sirian”. Reporters Sans Frontieres insistă asupra importanţei capitale de obţinere de informaţii despre realitatea din teren din Siria pentru că regimul dezinformează, dar Damascul refuză intrarea ziariştilor străini în ţară. În pofida riscurilor, profesioniştii informaţiilor nu au altă şansă decât să intre  clandestin.

În momentul tragediei, Colvin şi Ochlik se aflau la Bab Amro, principalul cartier rebel al oraşului asediat de armată.  Se instalaseră într-o clădire transformată, cu ajutorul insurgenţilor, în cartier general al celor şase ziarişti occidentali care au reuşit să intre ilegal în oraş, de la debutul conflictului, în martie trecut.

Marie Colvin, un mare reporter

În biserica St. Bride’s din Londra, numită şi „biserica ziariştilor”, se află de ieri fotografiile şi o notă de omagiu adus celor doi jurnalişti ucişi în Homs – Marie Colvin şi Remi Ochlik, profesionişti eminenţi.

Ziarista americană Marie Colvin, unul dintre marii reporteri ai lumii şi corespondent de război pentru Sunday Times, era o figură legendară în lumea presei. A înşelat de mai multe ori moartea în timpul reportajelor sale din zone de conflict, iar banderola neagră pe care o purta peste un ochi şi care îi dădea alura
unei aventuriere de cinema ascundea o teribilă rană suferită în Sri Lanka, în urma exploziei unei grenade. Din care cauză, Marie, 56 de ani, înaltă, blondă, era numită de colegii ei „Piratesa”. Timp de 25 de ani cât a lucrat pentru Sunday Times, a acoperit unele dintre conflictele cele mai sângeroase şi recentele revoluţii ale „primăverii arabe” –  Tunisia, Egipt, Libia. Ea credea că relata­rea ororilor din zone de conflict ar putea reduce excesele regimurilor brutale şi ar atrage atenţia comunităţii internaţionale.

Remi Ochlik, talent şi curaj

Asemenea Mariei Colvin, Remi Ochlik cunoştea riscurile când a decis să rămână în Homs, oraşul asediat şi bombardat. Ambii au murit făcându-şi până la capăt meseria pe care au iubit-o cu pasiune. Remi Ochlik, 28 de ani, era un profesionist de mare ta­lent care dorea să-şi facă meseria „cât mai aproape de eveniment”, un foarte bun fotograf de război. Ilustrarea revoltelor arabe de anul trecut i-a adus consacra­rea încununată recent de prestigiosul premiu World Press.  El aştepta de multă vreme să intre în Siria şi reuşise să ajungă în Homs marţi seară.