Reabilitarea termică a blocurilor din condominiu a fost una dintre cele mai bune idei din ultimii ani. Multă lume se bucură că lucrările de reabilitare termică se fac gratis, dar nu ştiu ce-i aşteaptă pe urmă, dacă lucrările sunt făcute de mântuială. Am primit din partea dr. ing. Ioan Mateescu o informare privind lucrările făcute într-un caz concret. Ne interesează mai puţin de a arăta cu degetul sau a reclama, ci să oferim informaţii practice pentru ce se poate face astfel ca lucrurile să nu ia o întorsătură nefericită.
Spuneţi-ne pe scurt povestea dumneavoastră.
M-am bucurat foarte mult când am auzit că blocul meu este inclus în programul de reabilitare termică, mai ales că sunt inginer instalator şi auditor energetic. Împreună cu câţiva specialişti şi cu comitetul de bloc am început să investigăm de ce e atâta grabă iar repede am înţeles că nu exista nici un control iar lucrările se executau prost.
Daţi-ne exemple concrete.
Prin proiect, terasa trebuia să fie curăţată până la stratul de hidroizolaţie existent. Trebuiau scoase plăcile din beton care făceau terasa circulabilă, trebuia scos nisipul, reparată hidroizolaţia existentă. Abia apoi urma să se lipească plăci din polistiren având o greutate specifică de 30 kg/mc, să se refacă hidroizolaţia cu trei straturi, protejarea şi lestarea suprafaţei terasei cu o şapă slab armată. Termoizolaţia şi hidroizolaţia terasei, prin proiect, are continuitate pe atic, unde ar fi trebuit să se monteze şi guri de aerisire pentru eventualele infiltraţii de apă care, în perioadele calde ale anului, se evaporă. Fără aceste guri de aerisire, hidroizolaţiile se vor umfla, făcând « băşici », care pot sparge continuitatea hidroizolaţiei. Sistemul de evacuare a apei pluviale de pe terasă a fost, de asemenea, prost executat. Nu au fost făcute aerisiri pentru evacuarea vaporilor de apă degajaţi de la apă care sigur va pătrunde în spaţiul dintre placa de bază a terasei şi hidroizolaţie. Nu se folosesc materiale bune, în primul rând polistirenul, în detrimentul calităţii.
La ce ne putem aştepta?
La o terasă executată aşa cum am arătat, la primul vânt mai mare, sigur se va realiza o sucţiune pe terasă, o depresiune, şi toată terasa poate fi smulsă şi aruncată de pe bloc; s-au văzut şi acoperişuri destul de bine ancorate care au fost astfel smulse. Polistirenul pus pe terasă ar fi ca un fulg dacă nu este bine ancorat (lipit) şi nu se lestează cu o şapă de ciment sau cu plăci din beton. Dacă se foloseşte polistiren care nu rezistă la compresiune (cu o greutate specifică sub 25 kg/mc), din cauza deformărilor se strică rapid hidroizolaţia şi va curge apă în apartamentele de la ultimul etaj. În cazul în care termoizolaţia şi întreg sistemul nu sunt bine ancorate, în câţiva ani, o să vedem numai nenorociri. Pe lângă accidente, costurile de reparaţii suportate de locatari vor fi mari, având în vedere că numai montarea unei schele costă o avere.După primele anotimpuri reci stratul izolator se poate desprinde de pe pereţi iar tâmplăria prost montată poate produce igrasie pe pereţii interiori.
Ce se poate face dacă se constată sau se bănuiesc nereguli?
Se poate comunica la Inspectoratul de Stat în Construcţii. În cazul prezentat răspunsul a fost prompt şi s-au dispus remedierile corespunzătoare, care au fost comunicate şi executantului
Bine de ştiut
Trebuie să existe un diriginte de şantier. Beneficiarul (primăria), constructorul şi proiectantul trebuie să vină pe şantier pentru a da în primire lucrările împreună cu comitetul de bloc. Acesta va participa şi la recepţia finală.
La pereţii exteriori trebuie folosit polistiren EPS 80F destinat faţadelor.
Fixarea suplimentară a plăcilor termoizolatoare se realizează cu ajutorul diblurilor (în general 6 dibluri/mp).
Este necesară ancorarea mecanică, pe lângă adeziv, la beton normal, zidărie din cărămizi pline, beton agregat uşor şi beton celular autoclavizat.
