Neintelegerile dintre cele doua formatiuni maghiare din Transilvania ar putea fie sa scoata UDMR din Parlament, fie sa aduca mai multi unguri acolo. Divergentele si concurenta dintre ele cresc apetitul electoratului maghiar pentru politica, desi riscul persistentei scindarii este prea mare pentru a putea fi acoperit de eventualitatea beneficiilor viitoare.
UDMR crede inca in forta si disciplina comunitatii maghiare, care in momente-cheie stie sa se mobilizeze pentru scopurile sale comune. Liderii Uniunii nu par sa mai aiba insa un program prin care sa-si convinga electoratul ca merita sa fie sustinuti. Dupa patru ani petrecuti la guvernare, formatiunea maghiara nu poate spune concret ce a facut pentru comunitatea pe care o reprezinta. Mesajul autonomist lansat de Markó Béla privind autonomia Tinutului Secuiesc face mai degraba parte din exercitiul oratoric al UDMR decat din programul sau. Daca ar fi fost un deziderat clar al Uniunii, atunci lucrurile ar fi fost discutate si negociate cu partenerii de guvernare, dar liderii UDMR nu se mai preocupa de mult de aspiratiile maghiarilor ardeleni.
Aparitia Partidului Civic Maghiar (PCM) este, de altfel, o reactie la conformismul si ineficienta UDMR. Incapacitatea politicienilor din UDMR de a le oferi maghiarilor transilvaneni un scop comun s-ar putea sa duca la sfarsitul acestei formatiuni in viitor. Pe de alta parte, PCM are deocamdata preocupari programatice care se limiteaza la autonomia aceluiasi Tinut Secuiesc, oferindu-le locuitorilor din aceasta zona un ideal de moment. Abia 40% din ei sunt entuziasmati de acest vis. Intrarea PCM in jocul politic al ungurilor din Transilvania a inviorat atmosfera si a adus mai multi maghiari in fata urnelor, iar aproape 20% din acestia au votat pentru Partidul Civic. Constienti insa ca la alegerile generale nu pot face fata singuri, liderii PCM au vrut sa faca o intelegere cu UDMR.
La randul lor, fruntasii Uniunii stiu ca noul sistem electoral, care are o componenta puternica uninominala, pune in pericol statutul parlamentar al formatiunii, de aceea s-au gandit la un compromis cu PCM.
Negocierile au esuat din cauza aritmeticii diferite: UDMR a oferit Partidului Civic Maghiar doua locuri, socotind ca, in total, ar putea castiga pentru viitorul Parlament maximum 14 mandate in colegiile uninominale, diferenta pana la 30 de locuri – pe care mizeaza Uniunea – fiind acoperita pe lista si prin redistribuire. De cealalta parte, PCM a cerut sase locuri in circumscriptii din Covasna si Harghita, din care patru sa fie eligibile, dar cererea a fost respinsa si catalogata drept exagerata. Intransigenta civicilor combinata cu orgoliul fruntasilor Uniunii au incheiat pe moment tratativele dintre cele doua formatiuni.
Intrucat PCM nu are sanse sa intre in Parlament pe speze proprii, singura solutie este sa participe la scrutinul de la toamna cu cativa independenti bine cotati, smulgand din electoratul UDMR. Liderii Uniunii se tem de efectele pe care le-ar provoca acesti haiduci pe care civicii se pregatesc sa-i plaseze in secuime, de aceea e posibil sa reia negocierile cu PCM inainte de alegeri.
In pragul iesirii din subsolurile politicii, PCM se pregateste sa lase din pretentii sau, cine stie, sa se foloseasca, la nevoie, de relatia privilegiata pe care o are cu Traian Basescu pentru a trimite cat mai multi independenti in Parlament. Incursiunile repetate ale presedintelui in secuime i-au adus simpatia aproape neconditionata a maghiarilor, simpatie care poate fi redistribuita catre PCM.
Daca insa atat UDMR reuseste sa-si pastreze cota, cat si PRM sa-si trimita oamenii in Legislativ, atunci comunitatea maghiara ar putea avea mai multi reprezentanti ca niciodata. In schimb, daca UDMR ramane in afara, politicienii maghiari din Ardeal ar trebui sa se gandeasca la o alta strategie, adaptata noilor conditii politice si regionale in care evolueaza propriul electorat.
