Parlamentul European va da azi vot final unei propuneri de directivă a Comisiei Europene care limitează obligativitatea folosirii biocombustibililor de primă generaţie la o proporţie de 5,5% pentru anul 2020, în condiţiile în care anterior acest nivel fusese stabilit la 10%.
Argumentul Comisiei Europene este că s-a ajuns în situaţia în care dezvoltarea industriei biocombustibililor de primă generaţie are drept efect sacrificarea terenurilor agricole destinate produselor de consum alimentar. Consecinţa, spune Comisia Europeană, e creşterea preţurilor la produse alimentare. Directiva Europeană privind Energia Regenerabilă, adoptată în 2009 (care urmează să fie modificată azi dacă Parlamentul European îşi va da acordul), nu ar ţine cont de impactul biocombustibililor de primă generaţie asupra conversiei terenurilor iar producătorii acestora nu sunt încurajaţi să treacă la biocombustibili de generaţie superioară.
Noutăţile noii Directive
Propunerea de directivă aduce câteva elemente noi. Pe lângă limitarea menţionată a ponderii biocombustibililor de primă generaţie la nivelul de 5,5%, aceasta introduce conceptul de Schimbare Indirectă a Folosirii Terenurilor (ILUC – Indirect Land Use Change) care urmează să fie luat în calcul la stabilirea performanţei prezentate de un biocombustibil.
Potrivit propunerii Comisiei, noile instalaţii vor trebui să prezinte un coeficient de reducere a gazelor de seră de cel puţin 60%, astfel încât să fie descurajate investiţiile în producerea biocombustibililor de primă generaţie. Măsurile propuse nu vor micşora ţintele propuse iniţial de reducere a gazelor de seră şi nici ponderea totală a biocombustibililor. Diferenţa dintre acest total şi bicombustibilii de primă generaţie trebuie asigurată din generaţiile 2 şi 3. Ar putea fi vorba de alge, păioase, alte reziduuri care ar urma să asigure în viitor cel puţin 10% din producţia totală de biocombustibili.
Un concept disputat
Disputele nu ocolesc nici măcar oportunitatea introducerii conceptului ILUC. Dacă Comisia Europeană îl susţine, raportorul Comisiei pentru Industrie, Cercetare şi Energie, Alejo Vidal-Quadras, recomandă ca acest concept să fie scos din directivă şi să nu mai fie prezent în aceasta nici măcar ca obligaţie de raportare din partea producătorilor. Utilizarea factorilor ILUC ar avea un semnificativ impact negativ, spune acesta. Pe de o parte, utilizarea lor ar însemna sfârşitul industriei biomotorinei din UE, ceea ce, pe lângă consecinţele economice evidente, ar ignora trecerea continuă la biomotorină a parcului de autovehicule din Europa şi ar face imposibilă atingerea obiectivelor din Directiva privind energia din surse regenerabile şi din Directiva privind calitatea combustibililor, opinează Alejo Vidal-Quadras.
Potrivit însă Fediol, Asociaţia Europeană a Procesatorilor de Oleaginoase, şi EBB- Consiliul European pentru Biodiesel, raportorul Comisiei pentru mediu a Parlamentului European, Corinne Lepage, ar fi, dimpotrivă, susţinătoarea conceptului. ”Dna. Lepage intenţionează, de asemenea, să solicite membrilor Parlamentului European să ia în considerare şi teoria ILUC care postulează că producţia de biocombustibili în Europa conduce indirect la despăduriri în alte regiuni ale lumii. Cercetările în sprijinul teoriei ILUC au condus la rezultate incerte şi au generat multe nedumeriri. De exemplu, nu au fost luate în calcul cele 1,5 milioane de hectare de teren arabil de bună calitate din Uniunea Europeană, care nu sunt lucrate în prezent. opozanţii suţinând că caracterul ştiinţific şi verificabil al acestuia”, susţin reprezentanţi ai asociaţiilor menţionate.
Producătorii de biocobustibili sunt revoltaţi
Măsura va însemna un surprinzător regres al întregii politici de mediu din ultimii zece ani, ameninţând eforturile pe termen lung de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, susţin reprezentanţii industriaşilor.
”Dacă membrii Parlamentului European – inclusiv parlamentarii români – vor vota în favoarea acestui proiect, atunci toate eforturile guvernelor europene şi ale investitorilor de a se alinia la Directiva din 2009 vor fi fost în van. O asemenea iniţiativă conduce direct la menţinerea dependenţei actuale faţă de combustibilii fosili, forţează guvernele statelor membre să anuleze reglementări de-abia anunţate – cum este cazul concret al României – pune în pericol peste 220.000 de locuri de muncă la nivelul UE şi semnalează practic o lipsă de coerenţă legislativă fără precedent în politica Uniunii Europene”, afirmă ei.
Repere
Producătorii de bicombustibili prezintă şi câteva repere privind industriei lor. Astfel ei susţin că:
-Biodieselul este produs în aproximativ 214 uzine situate în 23 de state membre UE. Producţia totală din 2011 a atins 8,6 milioane de tone de biocombustibil, faţă de capacitatea de producţie instalată de 23,5 milioane de tone. În urma adoptării Directivei Europene pentru Energie Regenabilă în 2009, s-a investit masiv în acest domeniu, unul dintre efectele directe fiind că 60% din biocombustibilul din plante oleaginoase consumat în UE în 2010 a fost produs în statele membre.
-Consumul de biocombustibili la nivelul UE a condus la crearea de 220.000 de locuri de muncă în UE în companii care au avut în 2011 o cifră de afaceri agregată de 12,4 miliarde euro – din care taxele şi impozitele încasate de guverne au reprezentat sume considerabile. De exemplu, numai în Franţa, de unde este dna Corrine Lepage, industria biocombustibililor a generat în 2011 statului încasări la buget de peste 300 de milioane de euro din taxe şi impozite.
-În 12 state membre UE cota de biocombustibili în total combustibili folosiţi în transporturi a depăşit deja nivelul de 5%, recordurile fiind în Germania şi Franţa, cu 7%. România a stabilit recent o ţintă de 10%. Aproximativ 65% din flota auto a Europei foloseşte diesel, astfel încât regresul producţiei de biocombustibili va afecta în mod direct aprovizionarea cu biodiesel în Europa. Restul de 35% din flota auto europeană foloseşte benzină sau, într-o proporţie foarte mică, alte tehnologii (GPL, electricitate).
-Biocombustibilul a condus la dezvoltarea producţiei de furaje animaliere din oleaginoase, un produs colateral al producţiei de biodiesel. O tonă de biodiesel generează 1,5 tone de furaje animaliere bogate în proteine, ajungând ca, în ultimii zece ani, să asigure 45% din necesarul de furaje animaliere pentru zootehnia europeană – adică 16,5 milioane de tone.
