Razboiul Bucurestiului cu evidenta

Comunismul este rau. Aceasta ar fi concluzia simplificata a raportului prezentat de Vladimir Tismaneanu si cerut de presedintele Romaniei, Traian Basescu, pentru a condamna oficial cel mai crancen regim din istoria Romaniei. Numai ca pentru a constata ororile comunismului, presedintele Basescu nu avea nevoie de o analiza stiintifica. Era suficient un pelerinaj la Sighetu Marmatiei, locul in care acoperisul tarii este cladit pe oasele martirilor aruncate in gropile comune sapate pe malul inghetat al Tisei, chiar langa granita cu Ucraina. Daca Sighetul era prea departe, presedintele putea merge la Gherla sau la Aiud, locuri in care elita romaneasca a sangerat vreme de cinci decenii.
Practic, actuala clasa politica a intrat in razboi cu evidenta. Sigur, pentru cei care si-au mutat birourile in fosta Casa a Poporului, comunismul a avut si parti bune. Unele dintre ele sunt concretizate in dalele de marmura ale edificiului. Pentru ardeleni, insa, comunismul a fost ciuma intruchipata.
In Transilvania, comunismul a avut de infruntat cele mai darze redute. Ardelenii inca isi amintesc faptul ca cei doi lideri ai romanilor din aceasta regiune, cardinalul Iuliu Hossu, seful Bisericii Greco-Catolice, si fostul premier Iuliu Maniu, seful PNT, au fost aruncati dupa gratii. Singura lor vina a fost aceea ca in anul de gratie 1918, au unit Transilvania cu Romania, in loc sa uneasca Romania cu Transilvania. Dupa gratii au si murit cei doi eroi. Clujenii nu au uitat ca, in Apuseni, grupurile conduse de fratii Susman si de doctorul Iosif Capota au continuat sa se opuna comunistilor timp de zece ani dupa momentul in care Romania era inlantuita de tortionarul Stalin si de ciracii sai. In Fagaras, rezistenta lui Ion Gavrila Ogoranu si a confratilor sai de-monstreaza ca cei care cred ca romanii sunt un popor de lichele gresesc amarnic. Oficial, insa, toti acestia continua sa fie infractori. Autoritatile din Bucuresti nu au catadicsit sa stearga condamnarile care arunca o pata nedreapta pe soclul dem-nitatii acestor ardeleni vrednici. Ardelenii insa nu isi uita inaintasii atat de usor. In Apuseni, amintirea lui Avram Iancu a fost tot timpul mai puternica decat propaganda lui Ceausescu. La Turda, amintirea memorandistului Ion Ratiu a fost mai tare decat istericalele politrucilor care au incercat sa macelareasca trecutul acestui oras cu radacini romane si sa implan-teze blocuri cu slugi deperso-nalizate ale comunismului. Insa la 17 ani de la caderea regimului comunist, suferintele tacute ale victimelor comunismului cer sa fie scoase la lumina. Glasul sangelui nevinovat varsat in temnitele din Sighet, Gherla, Aiud, Cluj, Fagaras si in zeci de alte locuri cere Dreptate.