S-a descoperit in jungla amazoniana, undeva pe la frontiera cu Chile, un trib care, dupa toate aparentele, nu venise niciodata in contact cu victorioasa civilizatie. Sau daca stramosii lor vor fi avut vreun contact, poate au fugit de invazia civilizatiei cat mai adanc in jungla dupa ce au aflat de la alte triburi ce pacoste este omul alb. Emotionante imagini: elicopterul din care erau filmati zbura pe deasupra colibelor si ii speria, dar omuletii isi adunau curajul si trageau cu sageti spre bizara pasare. Nu stiau ei ce-i asteapta! Orice prim contact direct le va aduce deja contaminarea cu boli necunoscute, care ii vor decima. Iar supravietuitorii isi vor vedea copacii taiati, izvoarele poluate, pamantul infestat de reziduurile cine stie carei exploatari industriale. Despre tristetea acestor triburi "defrisate" de civilizatie scrisese cu mai bine de cinci decenii in urma marele etnolog francez Claude Lévi-Strauss, care tocmai a implinit zilele acestea o suta de ani de viata. Iar tristete e putin spus, daca ne gandim la vidul definitiv ce se instaleaza in sufletul acestor oameni ai naturii cand se vad parasiti de divinitatile lor, asaltati de ciudati semeni care nu mai respecta nici un tabu, nici o lege a firii.
Intre timp situatia s-a degradat, jungla amazoniana se reduce vazand cu ochii, cum se reduce si calota glaciara nordica. si gheata, si frunzele copacilor influenteaza direct calitatea aerului pe care il respiram, modifica temperatura si stabilitatea macrofenomenelor. Taierea unui copac in padurea amazoniana sau in Carpatii Meridionali sporeste efectul de sera, face sa se topeasca gheata, care avea si rolul de a trimite inapoi o buna parte din iradiatia solara; temperatura planetei continua sa urce, desi Europa de maine e amenintata mai degraba de o perioada glaciara daca se modifica Golfstream-ul s.a.m.d. Ne aflam deja in plin haos, la propriu si la figurat. Din teoria haosului cunosteam deja toata aceasta relatie de interdependenta, aceasta dezvoltare catastrofala ce poate deriva dintr-o instabilitate initiala neluata in calcul. Edvard Loerenz, cel care se intreba daca bataile de aripi ale unui fluture in Brazilia pot produce o tornada in Mexic, tocmai a murit. De obicei, faimoasa formula e citata partial. Tot el spunea ca aceleasi batai de aripi pot si impiedica aparitia unei tornade. De studiat asadar mai bine tocmai aceste conditii initiale, de vazut ce anume s-ar putea corecta la sursa fenomenelor, acolo unde poluam, unde dezechilibram, unde modificam ireversibil, monstruos principiile care au pastrat viata pe aceasta planeta… Vast program!
Toate guvernele prezente si viitoare ar avea cea mai generoasa platforma de guvernare pentru un secol si mai bine de acum incolo. Dar cine se uita in gura unui etnolog, a unui fizician, a unui om de stiinta in general? Sunt crezuti politologii improvizati, asa-zisii specialisti ai sondajelor de opinie si in general demagogii populisti, nu marile minti care efectiv mai pricep cate ceva din universul in care am fost aruncati cu prastia hazardului. Politicienii au prioritatile lor concrete, limitate, incompatibile cu marile principii si cu orizonturile care depasesc tinuturile lor electorale. Iar toate acestea in numele "realismului", al problemelor de moment. Trist este sa constatam ca cele mai mediocre elite au in zilele noastre manetele puterii. Vor incepe sa dea agitati din brate numai atunci cand vor fi zgaltaite din temelii chiar bancile si sediile marilor trusturi din megalopolisurile arogantei. Pana atunci, doar frumoase discursuri, colocvii interminabile, tratate anulate in continutul lor prin clauzele secrete despre care se afla doar la declasificare.
Si deja se prefigureaza razboaiele de maine. Nu doar pentru controlul hidrocarburilor si al zacamintelor minerale, ci si pentru sursele de apa potabile, pentru alimentele de baza. Culturile de plante alimentare cedeaza tot mai mult locul culturilor industriale. Mai cu seama in Africa, ceea ce este un urias scandal daca ne gandim ca blestematul continent al secetei a avut totdeauna probleme in a-si asigura alimentele. Nu e sigur ca Statele Unite si UE vor renunta sa-si sustina cu fonduri generoase propriile sisteme agricole, ceea ce face deja neloiala concurenta pe piata mondiala a alimentelor. Va fi pe principiul: cine are isi pastreaza sansa de a mai avea (grau, porumb, orez, ulei, carne, peste etc.); cine nu – nici cat pana acum. Vom baga ulei de rapita in luxoasele automobile de maine, dar nu e sigur ca toata lumea va mai putea baga o bucata de paine in gura. De nu cumva revenirea la sistemul tribal va fi solutia. Bucata de pamant lucrata cu sapa, sub cerul auster din care si zeii ne-au intors spatele.
