Teiul lui Ady sau biserica protestantă unde se reculegea poetul au devenit locuri de pelerinaj pentru turiştii din Ungaria.
Unul dintre cei mai importanţi poeţi maghiari, Ady Endre, a avut puternice legături cu Clujul, nu doar prin prietenia pe care a avut-o până la moarte cu poetul român Octavian Goga sau prin faptul că soţia sa, Berta Boncza a fost proprietara domeniului Ciucea, dar şi prin faptul că scurtele sale vizite, la rudele din comuna Sâncraiu, au marcat acest loc pentru totdeauna.
Teiul poetului
În centrul satului Sâncraiu, pe malul râului Călata, se înalţă şi astăzi un tei care a supravieţuit celor două războaie mondiale, pe care localnicii îl numesc Teiul lui Ady. De acest tei se leagă o poveste care, în timp, a căpătat valoare de legendă, despre cum marele poet maghiar, care avea aici în rude, din partea mamei sale, îşi petrecea la umbra copacului stufos zilele calde de vară. Grădina în care se găseşte teiul era proprietatea familiei Kiszely, o familie de nobili respectaţi de localnici. Teiul a fost plantat la sfârşitul secolului al XIX-lea, când, datorită directorului şcolii, Janos Czucza, au fost plantaţi zeci de copaci în localitate.
Grădina familiei Kiszely are o aşezare deosebită, deoarece se află în buza unui deal care străjuieşte îndeaproape valea pârâului Călata. Aici, aşezat sub ramurile teiului, stătea uneori Ady Endre care contempla satul. Era cu puţin înainte de izbucnirea primului război mondial şi Ady Endre, care frecventa anumite cercuri de intelectuali şi care trăise anumite perioade din viaţa sa la Paris sau Budapesta, putea „citi” semne pe care oamenii obişnuiţi poate că nu le vedeau. Aici a scris, atunci, poezia „Pe malul Călatei”, din care răzbate o nelinişte pe care la acel moment nu o înţelegeau mulţi.
„Pe malul Călatei” este cea mai liniştită poezie a lui Ady, după o întreagă operă plină de patos şi idei revoluţionare. Poate nu întâmplător, această poezie a fost scrisă cu doar câteva zile înainte de începerea războiului şi cu aproape şase luni înainte de moartea poetului maghiar.
„Poemul descrie, în prima sa parte, frumuseţea unei duminici calde de vară, când, deşi grav bolnav, se afla alături de soţia sa şi alături de familie şi privea către peisajul bucolic al Sâncraiului, dominat de biserica, azi calvină, cu turle ascuţite, construită în secolul XIII. Ady Endre descrie frumuseţea fetelor îmbrăcate în port popular care, într-o cavalcadă de culori, ieşeau vesele de la biserică, iar în ochii lor poetul îşi regăsea tinereţea pierdută şi frumuseţea unei lumi întregi, dar şi speranţa în viaţă. În urma fetelor veneau, în ordine, doamnele, flăcăii satului şi abia bărbaţii. În toate aceste grupuri, Ady Endre vedea întregul neam maghiar”, spune Monika Peter, profesoară de literatură maghiară în Sâncraiu. „Pe malul Călatei” a devenit poemul de căpătâi al sâcrăienilor.
Eminescu al maghiarilor
Ady Endre s-a născut în 22 noiembrie 1877, în comitatul Sălaj. Studiile le-a urmat la Carei şi la Zalău. Astăzi, în tot Ardealul există şcoli care îi poartă numele. În 1903 se îndrăgosteşte de Adel Brull, soţia unui avocat, de care îl leagă zece ani de relaţie furtunoasă. Legătura cu Adel, care în poeziile sale primeşte numele de Leda, i-a condus paşii spre Paris, Budapesta, dar şi spre Italia. În aceste călătorii, ideile lui Ady Endre se radicalizează, iar poezia sa devine subiect de controversă în cercurile artistice şi intelectuale.
Spre 1914 relaţia cu Adel s-a deteriorată până la distrugere, pe fondul unei vieţi puternic piperate de alcool şi droguri. Apoi Ady Endre a redescoperit-o, la Ciucea, pe Berta, care îi era rudă îndepărtată şi care la doar 16 ani i-a scris o scrisoare prin care îl invita să îi viziteze familia. În 1915, cei doi s-au căsătorit. Astăzi, biografii ştiu că Berta Boncza îşi dorea ca prin Ady Endre să iasă din universul strâmt al vieţii la ţară, iar pentru poetul maghiar această căsătorie însemna o încercare disperată de a recupera o parte din timpul cheltuit uneori nesăbuit, o reîntoarcere către puritate.
Titan al literaturii maghiare
Unul dintre cei mai mari poeţi maghiari, Ady Endre a început o adevărată revoluţie în lirică şi a fost o figură marcantă în dezvoltarea acesteia. Cu un stil simbolic de scriere, a încercat expresii inovatoare, cu elemente biblice şi rurale preluate din secolele trecute. Temele propuse acoperă toate aspectele şi problemele vieţii. Versurile sale au fost create într-o manieră extrem de personală, în poemele lui regăsim motive precum dragostea, moartea, credinţa, viaţa, revolta, toate îmbrăcate în misticism. S-a opus frenetic filosofiei materialiste a claselor conducătoare şi a ocupat un rol important în „întâlnirea” dintre literatura ungară şi cea franceză. În timpul vieţii sale Ady Endre a fost şi jurnalist. A murit în ianuarie 1919, de sifilis.
