Avioanele Rusiei au bombardat rebelii în Siria, dar folosirea de către Moscova de aparate de supraveghere de ultimă generaţie şi de echipamente de comunicare-blocare reprezintă un tur de forţă care a luat prin surprindere occidentalii.
În Siria, preşedintele rus, Vladimir Putin, a declanşat o nouă operaţiune bine pusă la punct în laboratoarele militare ale Rusiei şi după un discurs la ONU nu a mai aşteptat şi a dat undă verde aviaţiei ruse să bombardeze grupurile de rebeli şi insurgenţi care ameninţau supravieţuirea regimului Bashar al-Assad. Era 28 septembrie. De atunci, Putin continuă să facă demonstraţii de forţă pentru puterile occidentale cu aceleaşi metode pe care le-a folosit şi în Ucraina. Putin loveşte fără să ţină cont de regulile internaţionale, neagă aproape tot şi aşteaptă reacţiile mult întârziate ale Occidentului – declaraţii, discuţii, previziuni, posibile sancţiuni economice…
Săptămâna trecută, la 7 octombrie, Rusia a lansat o salvă de rachete navale de croazieră din Marea Caspică, făcând uz de arme până acum cunoscute ca fiind în stadiul de prototip, SS-N-30, echivalent al Tomahawk-rilor americane, a căror rază de acţiune este susceptibilă să acopere întreaga Europă. Demonstraţie de forţă care a intervenit în ajunul unei reuniuni a miniştrilor Apărării din ţările membre NATO la Bruxelles, a cărei agendă era consacrată în special măsurilor de „reasigurare” a aliaţilor est-europeni faţă de forţa rusă. La 2 octombrie, la Paris, Putin îi repeta omologului său francez, Hollande, că în Siria „loviturile aeriene nu sunt suficiente”.
O săptămână mai târziu, după primele bombardamente efectuate de avioanele sale de vânătoare asupra teritoriului sirian, Rusia şi-a pus marina în acţiune. Un scenariu bine regizat. Din largul Kazakhstanului, fregata Daghestan a lansat 26 de rachete în direcţia Siriei, care, potrivit oficialilor ruşi, au parcurs „1.500 km” deasupra Iranului şi Irakului, la sud de Mossul, operaţiune posibilă după coaliţia dorită de Moscova cu aceşti doi parteneri din regiune. Evitând o operaţiune din Marea Neagră, mai apropiată, dar care ar fi constrâns Moscova să ceară undă verde din partea Turciei, cu care se află în termeni tensionaţi după incursiunile repetate ale avioanelor Suhoi în spaţiul aerian turc.
Frica de talibani…
Rusia lui Putin se simte ameninţată pe flancul său de sud-est, din partea Afganistanului, teritoriu în care URSS s-a aflat în război din 1979 până în 1989, un război pierdut. Ofensiva lansată de talibani asupra oraşului strategic afgan Kunduz , aflat la doar 70 km de Tadjikistan, a motivat Moscova să trimită miercuri, 7 octombrie, elicoptere de luptă Mi-24P şi Mi-8 MTV pentru întărirea bazei militare 201, aflată pe teritoriul tadjik, cea mai importantă de până acum în afara frontierelor. Purtătorul de cuvânt al armatei ruse pentru regiune, colonelul Iaroslav Rocipukin, a declarat că „această nouă unitate va fi desfăşurată în districtul Hissar (…) la 30 km de capitala Duşanbe”.
Eclipsat de loviturile aeriene în Siria, acest anunţ ar putea constitui debutul unui al doilea front contra islamiştilor radicali. Armata rusă se pregăteşte. Ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, a precizat în faţa Statului său Major că „s-au adaptat tacticilor grupului Statul Islamic în Siria şi în Irak ca și celor ale talibanilor în Afganistan”. Între 15 şi 20 septembrie, în 20 de locaţii diferite din centrul Rusiei au avut loc exerciţii militare în acest sens, în care au fost implicaţi 95.000 soldaţi, peste 7.000 unităţi blindate, 170 avioane şi 20 de nave.
Fiecare cu teroriştii lui
Loviturile aeriene în Siria nu vizează doar inamicul comun, grupul Statul Islamic.Raidurile aeriene ruse vizează combatanţii din Caucaz, iar cele ale Turciei vizează kurzii din PKK. În spatele obiectivului principal, SUA, Rusia şi Turcia au în vizor alte ţinte mai specifice. Pentru ruşi, nu este vorba doar de susţinerea aliatului lor, Bashar al-Assad, vizând combatanţii ostili regimului de la Damasc. Practic, studierea obiectivelor prioritare ale avioanelor Su-24M, Su-25SM şi a ultimului tip de avion de vânătoare rusesc, Su-34, demonstrează că Moscova nu loveşte la întâmplare. Alegând să bombardeze în provincia Lattaquia, fieful alawit al clanului Assad, Alep şi Idlib, Moscova ştie că bombardează principalele zone în care sunt implicaţi islamişti veniţi din Caucazul rus. Analiştii consideră că este vorba de o a treia rundă a războiului ruso-cecen care se derulează pe teritoriul sirian.
Încă din primele ore ale angajamentului rus pe cerul sirian, Vladimir Putin vorbea deja de „luarea de viteză, lupta şi distrugerea teroriştilor pe teritoriul pe care îl controlează, şi nu să aşteptăm ca ei să vină la noi”. Practic, combatanţii ceceni, daghestanezi şi inguşi sunt „concentraţi în regiunile Lattaquia, Alep şi Idlib” şi, potrivit Centrului antiterorist al Comunităţii Statelor Independente, 2.000 de ruşi luptă sub steagul jihadiştilor SI.
În vară, Ankara s-a angajat pe frontul sirian, vizând în acelaşi timp chiar din primele bombardamente bazele kurzilor PKK în Siria şi în nordul Irakului. Franţa a justificat schimbarea sa de strategie privind zborurile de observare şi viitoarele lovituri în Siria prin necesitatea obținerii de informaţii despre 800 de francezi recenzaţi în rândul jihadiştilor. Pentru SUA şi coaliţia statelor arabe, Statul Islamic este obiectivul principal. Dar avioanele americane au distrus şi obiective care „serveau regimului Assad, ca Palmira sau Deir ez-Zor”. Raidurile americane au susţinut înaintarea forţelor kurde la est şi Washingtonul a fost îngrijorat de bombardamentele ruse contra rebelilor moderaţi antrenaţi de CIA.
Soleimani a pregătit loviturile ruse
În cadrul unei reuniuni la Moscova în iulie, generalul iranian Qassem Soleimani, comandantul forţelor al-Quds, a desfăşurat o hartă a Siriei şi a explicat gazdelor sale ruse cum înfrângerea preşedintelui Bashar al-Assad poate fi transformată în victorie cu ajutorul Rusiei.
Generalul a sosit la Moscova când situaţia se deteriorase în Siria – avansarea rebelilor spre coastă constituia un pericol pentru fieful alawiţilor, branşa şiită de care aparţine familia Assad. Care este şi sectorul unde se află Tartous, singura bază navală a Rusiei din întreaga Mediterană. „Soleimani a pus harta Siriei pe masă. Rușii erau foarte îngrijoraţi şi aveau sentimentul că lucrurile erau deja în net declin şi regimul se afla într-un real pericol. Iranienii le-au explicat că era încă posibilă preluarea iniţiativei”, a relatat pentru Orient Le-Jour un responsabil regional. Alţi trei responsabili din regiune au precizat că voiajul lui Soleimani la Moscova din iulie a fost precedat de contacte la nivel înalt între ruşi şi iranieni, care au căzut de acord asupra necesităţii reluării susţinerii lui Assad, aflat într-o situaţie precară. Ei au mai declarat că planificarea intervenţiei era deja în discuţie de mai multe luni. Adică, în timp ce occidentalii credeau că Moscova dădea semne de flexibilitate în ce priveşte viitorul preşedintelui sirian, Teheranul şi Moscova discutau modul de întărire a lui Assad la putere.
Vizita generalului la Moscova a fost prima etapă de pregătire a intervenţiei militare ruse care a reaşezat cărţile în războiul din Siria şi a dat naştere unei noi alianţe ruso-iraniană de susţinere a lui Assad. Aviaţia rusă a lansat primele lovituri în Siria miercuri, 28 septembrie, plecând de la o bază aeriană de lângă Lattaquia, în timp ce o ofensivă la sol a forţelor guvernamentale siriene şi a aliaţilor iranieni şi a Hezbollah pare că a început. Fiind aşteptată şi intrarea trupelor de „voluntari” ruşi.
Alianţă ruso-iraniană
Soleimani este comandantul forţelor Al-Qods, trupele speciale însărcinate cu operaţiunile externe ale Pasdaran, Gardienii Revoluţiei Islamice. El primeşte ordine direct de la Ghidul Suprem al revoluţiei islamiste, ayatollahul Ali Khamenei. În numeroase capitale arabe sunnite, îngrijorate de influenţa crescândă a Teheranului în Irak, Siria, Liban sau Yemen, el reprezintă aspiraţiile unui nou imperiu persan şi braţul armat al unei confruntări angajate între principalele puteri şiite şi ţările Islamului sunnit.
Decizia unui efort ruso-iranian comun în Siria a fost luată în cadrul unei reuniuni între ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, şi ayatollahul Ali Khamenei acum câteva luni, iar Soleimani, însărcinat de Khamenei să conducă partea iraniană a operaţiunii, s-a dus la Moscova pentru a discuta modalităţile şi apoi a fost în Siria de mai multe ori. Ayatollahul Khamenei a trimis un emisar special la Moscova pentru a se întâlni cu preşedintele Putin, care i-a spus: „OK, vom interveni. Trimiteţi-l pe Qassem Soleimani”.
Intervenţia militară în Siria este descrisă ca un acord între Moscova şi Teheran potrivit căruia loviturile aeriene ruse vin să susţină operaţiunile la sol ale forţelor iraniene, siriene şi ale Hezbollah. Acordul prevedea furnizarea de arme ruseşti sofisticate către armata siriană şi stabilirea de centre comune de operaţiuni care regrupează aceşti aliaţi, dar şi reprezentanţi ai guvernului irakian, aliat atât cu Iranul, cât şi cu SUA. Un centru de comandă a operaţiunilor se află la Damasc, altul la Bagdad. Soleimani trăieşte practic la Damasc şi este văzut între două reuniuni cu preşedintele Assad şi vizitele pe teatrul de operaţiuni.
Războiul high-tech al lui Putin
Rusia a trimis avioane de luptă, drone şi bombardiere în Siria pentru a susţine regimul lui Bashar al-Assad, generând îngrijorarea şi indignarea SUA şi a aliaţilor. Care au acordat mai puţină atenţie desfăşurării simultane din partea Moscovei de drone şi avioane avansate de supraveghere şi de informaţii şi de echipamente de război electronic care ar putea reprezenta o nouă lovitură dură pentru insurgenţii care se opun regimului Assad, susţinuţi de americani.
În cursul ultimelor săptămâni, Rusia a desfăşurat avioane de supraveghere IL-20, aproape echivalentul P-3 Orion al marinei americane, un pilon al instrumentelor de spionaj ale Pentagonului. Avionul rus este dotat cu echipament high-tech ca radarul de supraveghere, piese de ascultare electronică şi captatori optici şi de infraroşii. Unul din primele avioane-spion ale Kremlinului, el furnizează forţelor ruse un instrument puternic pentru localizarea unităţilor rebelilor şi transmiterea poziţiilor-ţintă către avioanele de vânătoare.
Dotarea Rusiei cu active şi aparate de război electronic şi informatic include și Krasukha-4, un sistem de război electronic de vârf utilizat de radare şi avioane. Prezenţa lui în Siria a fost semnalată de Sputnik News, site de propagandă al statului rus, care pretinde că a reperat sistemul de bruiaj distinctiv într-un reportaj video asupra avioanelor ruseşti pe un aerodrom din Lattaquia. Trimiterea de IL-20 este poate indiciul cel mai clar că preşedintele rus vrea să se asigure că trupele sale în Siria nu vor depinde de forţele lui Assad pentru obţinerea de informaţii şi că poate fi pregătit pentru un rol în luptele terestre. Moscova a declarat că trupe de „voluntari” vor pleca în Siria pentru a se alătura luptei terestre, un semnal deghizat că forţele ruse vor viza direct rebelii susţinuţi de americani în interiorul Siriei.
Tactica din estul Ucrainei
Transferul de către Rusia de unităţi de vârf dintr-un război electronic este ultimul exemplu al aşa-zisului „război-hibrid” al tacticii lui Putin, care utilizează operaţiuni secrete pentru a atinge obiective strategice cu folosirea minimală a forţei militare. De exemplu, Krasukha-4 a fost reperat în Ucraina şi a jucat un rol-cheie în campania Rusiei de război electronic, Kievul acuzând că a antrenat o întrerupere a serviciilor de telefonie mobilă. Desfăşurarea aparatelor Krasukha-4, care pot fi utilizate pentru dezactivare avionică, a intervenit în perioada când occidentalii dezbăteau ideea stabilirii unei zone de excluziune aeriană deasupra Ucrainei de Est. Poziţionarea Krasukha-4, alături de alte mijloace de apărare aeriană, a împiedicat aplicarea unei astfel de zone de excludere aeriană şi l-a menţinut pe Putin în jocul pentru controlarea cerului ucrainean. Acum, Krasukha-4 a fost trimis cu aceeaşi misiune, în timp ce unele ţări au cerut crearea unei zone de excludere aeriană în nordul Siriei. Igor Sutiaghin, cercetător la Institute Royal United Service, un think tank din Londra, a precizat că pentru moment nu există dovezi că sistemul de război electronic a fost folosit contra avioanelor coaliţiei americane şi altor aparate de zbor în spaţiul aerian sirian, dar prezenţa lui a fost în mod cert notată de armata americană.
Tensiuni ruso-americane
Utilizarea de către Rusia de noi instrumente – în special de echipament conceput pentru furnizarea de informaţii pentru lovituri precise asupra ţintelor – vine pe fondul unei dezbateri virulente între Putin şi Administraţia Obama asupra adevăratelor obiective ale Rusiei în războiul aerian din Siria.
Kremlinul insistă că nu loveşte decât ţinte legate de Statul Islamic, dar grupurile rebele din ţară susţinute de americani şi înalţi responsabili de la Washington susţin că Moscova a orientat efectiv cvasitotalitatea raidurilor asupra zonelor deţinute de grupurile anti-Assad. Surse americane relevă intensificarea acumulării de dispozitive ruse de culegere de informaţii în Siria pentru a fi puse la dispoziţia trupelor Rusiei şi faptul că „modelele lor operaţionale rămân aceleaşi” ca în Ucraina.
Putin a disimulat comunicaţiile şi mişcările de echipamente şi trupe aşa cum a făcut şi în Ucraina, inclusiv avioanele ruse de vânătoare au fost ascunse sub semnalele marilor cargouri închiriate pentru transport militar. Alte active desfăşurate în Siria includ vehicule R-166-0,5 cu funcţii de comandament şi de control pentru un batalion de trupe terestre ruse, dezvăluind că prezenţa lor în Siria implică prezenţa detaşamentelor de trupe de forţă la sol. Lunea trecută, Interfax relata că Vasili Tatişcev, navă de supraveghere maritimă avansată, a navigat spre Mediterana Orientală. Iar bloguri militare menţionau că armata siriană a primit din Rusia un nou lot de R-330P pentru bruiajul comunicaţiilor.
Concret, Rusia a furnizat cele mai bune atuuri în Siria contra ţintelor care sunt dificil de lovit din aer. Cu un număr redus de avioane, câteva active navale, bruiaj şi un plan de semnale inteligente, Putin a reuşit să remodeleze echilibrul puterii în Siria. „Un succes enorm cu eforturi minuscule”, consideră Sutiaghin.
Campania rusă în Siria s-a intensificat şi îngrijorează ţările NATO după lansarea de rachete de croazieră din Marea Caspică.
