În comunism, Partidul era instanța supremă care decidea politica de cadre. PSD urmează cu strictețe această linie.
În alegerea persoanelor care urmează să ocupe o funcție de ministru, în administrația locală, atunci când parlamentarii sunt arondați unor comisii, decisivă este voința partidului. Nu contează pregătirea profesională sau parcursul educațional, ci conexiunile pe care candidatul le are în nomenclatura de partid și încrederea de care se bucură din partea liderului suprem (azi Dragnea, ieri tovarășul Ceaușescu).
Ieri, soarta României se decidea în spatele ușilor închise ale Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Azi, lucrurile se stabilesc în cadrul Comitetului Executiv Național al PSD, celebrul CEX. Organizațiile de partid maschează – atunci, ca și acum – deciziile pe care le iau o mână de oameni sau comandantul suprem.
Când lucrurile sunt considerate de o gravitate extremă, nici măcar nu se mai mimează democrația. Așa se explică faptul că șeful PSD, Liviu Dragnea, nu a mai așteptat ca cererea de urmărire penală în cazul ministrului Fondurilor Europene, Rovana Plumb, să ajungă în Parlament. Unde, oricum, nu exista vreun risc ca aleșii neamului să voteze în favoarea cererii procurorilor.
Dragnea a declarat, tranșant, că partidul le va apăra pe doamnele ministru Rovana Plumb și Sevil Shhaideh. „Eu voi vota împotrivă pentru că, după părerea mea, este o ficţiune şi este un atac serios la Guvern. Sunt doi miniştri importanţi pentru această ţară. Peste o săptămână ce face? Mai ia doi, nu? Eu voi vota împotrivă, o spun de acum, să ţipe toţi, şi ambasadele să ţipe. Am dreptul ăsta constituţional să votez aşa cum cred eu. (…) Colegii să se uite în acest dosar și să voteze cum simt ei”, a spus Dragnea.
În afara lui Ponta, care face disidență de unul singur, niciun alt parlamentar al PSD nu va vota pentru încuviințarea începerii urmăririi penale a doamnei Rovana Plumb (Sevil Shhaideh nu e parlamentar și nu e necesar avizul aleșilor).
Făcând abstracție de atitudinea extrem de periculoasă a lui Dragnea, care se poziționează pe el și partidul său mai presus de orice, ar trebui să vedem dacă doamnele invocate chiar „sunt doi miniştri importanţi pentru această ţară”. Dacă pregătirea lor este la un nivel atât de înalt încât nu pot fi înlocuite.
Sevil Shhaideh este cel mai apropiat colaborator al lui Liviu Dragnea și ministru al Dezvoltării Regionale. Două decenii a muncit pentru baronii de Constanța, Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu, în cadrul administrației județului Constanța. RL a dezvăluit că Uniunea Europeană a respins în două rânduri să acorde bani pentru patru proiecte pe care Sevil Shhaideh le coordona din funcția de director al Asociației Euroregiunea Marea Neagră, instituție controlată de Nicușor Constantinescu.
Rovana Plumb este atinsă de sindromul traseismului ministerial. Politicienii atinși de acest sindrom sunt plimbați dintr-un minister în altul, deși nu au competențe profesionale sau educaționale pentru a conduce respectivele domenii. Ele mai suferă de o excesivă disciplină de partid.
Rovana Plumb este ministru delegat pentru Fonduri Europene. Anterior, a fost ministrul Mediului. Doamna nu are niciun fel de pregătire pentru a ocupa aceste poziții, fiind inginer, absolvent al Facultății Utilaje și Ingineria Proceselor Chimice, Universitatea Politehnica București. Cum poate pretinde Rovana Plumb că știe domeniul fondurilor europene când România a intrat în UE în urmă cu un deceniu, iar doamna ministru nu a urmat niciun fel de curs de specializare în ultimii 15 ani?
Schimbarea de cadre s-a petrecut și în cazul lui Mihai Fifor, antropolog, care a fost ministru al Economiei, iar acum deține portofoliul Ministerului Apărării Naționale.
Liviu Pop a fost ministru pentru Dialog social, validat de istoricul său de lider sindical județean. Trecerea lui la Ministerul Educației nu poate fi explicată de trecutul său educațional. Pop a fost profesor de matematică și are un master la o fabrică de diplome din Arad. Liviu Pop are, însă, alte calități apreciate de PSD: face numiri pe criterii de cumetrie și de partid, politizează tot felul de afaceri.
Diplomatul de carieră (comunistă) Teodor Meleșcanu a fost plimbat și el prin tot felul de ministere: la Externe în trei rânduri, dar a avut un mandat și la Apărare.
Olguța Vasilescu, cu studii de sociologie, a fost teleportată din vârful administrației locale la șefia Ministerului Muncii.
Grațiela Gavrilescu a fost ministru pentru Relația cu Parlamentul, de unde a fost mutată (în Guvernul Grindeanu) în poziția de ministru al Mediului. Doamna nu are treabă cu niciunul din cele două ministere, fiind absolventă a Facultății de Tehnologie Petrochimică – Universitatea de Petrol și Gaze Ploiești.
Traseiști ministeriali au existat și în alte guverne. Amintim doar câteva nume: Daniel Constantin (ministru al Agriculturii, dar și al Mediului), Ioan Rus (Interne și Transporturi), László Borbély (Dezvoltare şi Mediu), Elena Udrea (Turism, dar și Dezvoltare), Dan Nica (Comunicații și Interne), Gabriel Oprea (Administrație Publică, Interne), Constantin Niță (Energie și IMM), Vasile Blaga (Interne și Dezvoltare), Marian Sârbu (Muncă și Relația cu partenerii sociali), Anca Boagiu (Integrare europeană și Transporturi), Sorin Frunzăverde (Mediu, Turism, Apărare Națională),
Toate aceste nume arată că, în politică, cumetria de partid bate competența.
.
