Ieșirea în stradă a zecilor de mii de oameni este un semn de sănătate a democrației românești. Chiar dacă nu au avut autorizații, protestele au fost cât se poate de civilizate. Au avut temă, oamenii știau ce vor, iar prezența polițiștilor și a jandarmilor nu a tensionat situația. Chiar au fost protestatari care își duceau copiii de mână. O parte a societății românești a avut de transmis un mesaj Guvernului, iar demersul comunicare de duminică a fost extrem de clar și de coerent.
Surprinzătoare au fost apariția președintelui Klaus Iohannis și „baia de mulțime” pe care a făcut-o în mijlocul protestatarilor. Unii comentatori au spus că președintele nu are ce căuta la un protest împotriva unor măsuri neclare ale Guvernului. Alții au apăsat pedala unei „lovituri de stat”. Oamenii în mijlocul cărora s-a dus președintele l-au aplaudat. Președintele, de obicei rezervat în declarații, de această dată a fost apăsat și chiar insultător. Putem înțelege că nu este de acord cu ordonanțele propuse de ministrul Justiției, dar după participarea la ședința de guvern de săptămâna trecută părea că lucrurile intraseră pe un traseu normal. Prin urmare, ce a căutat președintele la manifestația din București?
Cred că răspunsul trebuie căutat în altă parte. Dl Klaus Iohannis avea nevoie de un „eveniment emoțional” de care să se atașeze din cel puțin două motive. Primul: din cauza comunicării defectuoase a administrației prezidențiale, popularitatea domniei-sale este în continuă scădere. Al doilea: o serie de întrebări „grele” plutesc în spațiul public, iar președintele evită să răspundă. De ce a acceptat trecerea în rezervă a generalului Florian Coldea, dacă era nevinovat? Cât adevăr este în mesajele lui Sebastian Ghiță? Cum a fost posibil să dispară acest personaj? În ce măsură a fost legat Sebastian Ghiță de serviciile de informații și în ce măsură oameni de la conducerea serviciilor au prosperat din apropiere de acesta? Ce a însemnat protocolul SRI-DNA, cum a funcționat, cine l-a aprobat (semnat) și cine l-a denunțat oficial (dacă a fost denunțat)? Ce se întâmplă cu „acoperiții” din presă, justiție, Fisc și cine mai știe pe unde or fi? Pentru ce a fost nevoie de militarizarea DIPI și nu s-au făcut niciun fel de demersuri pentru demilitarizarea serviciilor de informații? Care au fost motivele pentru care președintele a refuzat să o nominalizeze ca premier pe dna Sevil Shaiddeh și de ce a acceptat-o, totuși, ca vicepremier?
Alte întrebări îl au ca subiect direct chiar pe dl Klaus Iohannis. Ce se întâmplă cu proprietățile imobiliare ale acestuia? Cum le-a dobândit? Are sau nu are probleme cu justiția domnul președinte? Ce se mai întâmplă cu „proiectul de țară” pe care vrea să îl construiască?
Tăcerile „esențiale” ale președintelui nu se pot legitima prin participarea la un miting. Tactica acestuia de a se „lipi” de mulțime nu furnizează răspunsuri și nici nu îi crește popularitatea. Faptul că a fost aplaudat nu înseamnă altceva decât că demersul domniei-sale s-a întâlnit cu cetățenii care îl simpatizează oricum și nu au votat și nici nu vor vota cu social-democrații. Prezența președintelui între manifestanți nu a fost decât un exercițiu de imagine, iar discursul a folosit cuvinte degradante în primul rând pentru cel care le-a rostit.
Același calcul de creștere de imagine și l-au făcut și reprezentanții opoziției care s-au alăturat protestului public. Dar recuperarea de imagine presupune în primul rând construcția de conținut politic și un leadership de calitate. Scorul din 11 decembrie ar fi trebuit să fie punctul zero al reinventării și reconstrucției liberale și al construcției politice reale a USR. Participarea la mitinguri nu ține nici de cald și nici colac de salvare nu este. Iar liderii opoziției evită, ca și președintele, să răspundă la întrebările grele, cum ar fi cele legate de protocolul SRI-DNA și evită, în aceeași măsură, să caute adevărul.
Conducătorii PSD, partidul care a câștigat detașat alegerile de anul trecut, sunt și ei în situația de a răspunde la toate aceste întrebări. Statul este gestionat acum de social-democrați și au pârghii pe care le pot folosi. Pe de altă parte, clarificarea problemei celor două ordonanțe propuse de Ministerul de Justiție este mai mult decât necesară. Grațierea nu poate însemna iertarea corupților, dar nici închisorile nu mai pot fi locuri ale umilinței.
Așa cum nu orice miting de protest este o… mineriadă.
