Construcţia canalului navigabil din Istanbul, care ar urma să facă legătura între Marea Neagră şi Marea Marmara, ar putea afecta înţelegerile energetice existente în momentul de faţă, conform eurasianet.org.
Principalul ambasador al canalului este premierul Turciei, Recep Erdogan, care vrea să facă din această construcţie faraonică, lungă de 48 de kilometri, o moştenire a funcţiei sale în fruntea guvernului turc.
În timpul prezentării proiectului, care a avul loc în luna aprilie, într-o ambianţă garnisită cu muzică techno, premierul turc a declarat că această construcţie ar putea pune în umbră Canalul Suez şi Canalul Panama.
Canalul Istanbul va aproape 50 de km lungime, o lăţime de 150 de metri şi o adâncime de 25 de metri şi va permite tranzitul a până la 160 de nave pe zi, inclusiv tancuri petroliere mari.
„Va fi unul din cele mai mari proiecte ale secolului,” a spus Erdogan.
Totuşi, dacă va fi construit acest canalul, care va lega cele două mări în partea de vest (europeană) a oraşului Istanbul, va fi mai mic decât oricare din cele două canale mai sus amintite. Canalul ar urma să fie o alternativă pentru aglomeratul Bosfor, în prezent singura legătură pe care România, Ucraina, Georgia şi Bulgaria o au cu Marea Mediterană.
Potrivit Gărzii de Coastă turce, în anul 2009, peste 50 000 de vase au tranzitat strâmtoarea, din care 9000 de nave transportau petrol şi alte mărfuri periculoase, într-un volum total de 145 de milioane de tone. Ceea ce face ca Bosforul să fie nu doar foarte aglomerat, ci şi un punct de tranzit periculos.
Taxele pentru tranzitarea Bosforului sunt nominale, însă premierul turc consideră că orice companie de shipping ar fi dispusă să plătească mai mult pentru a trece imediat, fără să aştepte o zi sau două, cum se întâmplă în momentul de faţă.
Canalul Istanbul afectează Nabucco
Însă canalul ar putea afecta viabilitatea celuilalt proiect faraonic, conducta de gaz Nabucco, lunga de 3900 de kilometri, crede profesorul Emre Iseri, cadru didactic asociat la Universitarea de Relaţii Internaţionale Kadir Has.
„Turcia a argumentat întotdeauna că proiecte de tipul Nabucco au darul de a elibera măcar parţial traficul de pe Bosfor. Însă odată cu acest canal, argumentul ar putea deveni redundant,” crede profesorul Iseri. „Îmbunătăţirea şi ieftinirea tehnologiei de transport a gazului natural lichefiat cu ajutorul navelor, ar putea fi o soluţie mai eficientă decât conducta de gaz.”
Spre deosebire de Bosfor, canalul Istanbul va putea primi în apele sale orice tip de vas, indiferent de capacitate.
Acest detaliu nu a scăpat neobservat de Azerbaijan, unul din principalii furnizori de gaz pentru Nabucco. România, Georgia şi Azerbaijan au semnat în aprilie, la Bucureşti, un acord de transport al gazelor către UE prin proiectul Azerbaijan Georgia Romania Interconnection (AGRI), care presupune construcţia unor terminale de gaze naturale lichefiate, şi care ar putea fi pus la punct mai repede decât proiectul Nabucco. Potrivit eurasia.org, AGRI ar putea transporta între 6 şi 8 miliarde de metri cubi de gaze naturale lichefiate pe an.
Dornici să se extindă pe pieţele europene, SOCAR, compania de stat azeră, s-a îndepărtat în ultima vreme de Nabucco.
Canalul este, aparent, în avantajul Rusiei
Teoretic, canalul dorit de Erdogan ar avantaja Rusia, care planuieşte să construiască o conductă de gaz pe sub Marea Neagră, via Turcia cu destinaţia Europa. „Atâta timp cât (n.r. canalul Istanbul) este în conformitate cu Convenţia de la Montreux, canalul este compatibil cu viziunea de securitate energetică a Rusiei, pentru că asta vor ei (n.r.ruşii), să îşi diversifice permentnt pieţele, a spus Iseri, citat de eurasia.org. „Liderii ruşi doresc să îşi protejeze monopolul (n.r. alimentării Europei). Nu vor să-şi bata capul cu o conductă care tranzitează mai multe state.”
Semnată în 1936, Conventia de la Montreux, care a contribuit decisiv la încheierea divergenţelor asupra Mării Negre dintre Rusia şi Turcia, permite celei din urmă interzicerea dreptului de trecere a navelor de lupta straine în timp de razboi sau dacă se simte ameninţată cu invazia. Pe timp de pace, însă, convenţia oferă dreptul de tranzit pentru navele civile prin strâmtoarea Bosfor.
Diplomaţii ruşi de la Istanbul au declarat că nu ştiu foarte multe detalii despre planul canalului Istanbul. „Am aflat prima dată despre acest canal atunci când premierul Turciei l-a anunţat, a declarat Igor Mityakov, purtătorul de cuvân al ambasadei Rusiei la Istanbul. „Toate naţiunile care au ieşire la Marea Neagră sunt interesate de canal şi ele trebuie luate în calcul.”
Dar cum va fi canalul profitabil dacă tranzitul pe Bosfor este liber?, se Întreabă Mityakov. Iată o întrebare pe care şi-o pun mulţi. Şi cât de repede va putea fi construit? Conform planului, canalul ar urma să fie navigabil în 2023, an care coincide cu aniversarea a 100 de ani de la instaurarea Republicii Turcia.
Convenţia de la Montreux, revizuită?
În afara acestor probleme, canalul Istanbul ar putea influenţa Convenţia de la Montreux, care impune reguli stricte asupra tranzitului navelor de război.„Rusia ar vrea să se asigure că Turcia va limita tranzitul navelor de război prin acest canal.”
În timpul războiului dintre Rusia şi Georgia din 2008, navele militare americane care au livrat ajutoare umanitare Georgiei au avut o restricţie de 24 de zile în apele Mării Negre.
Nici specialiştii de mediu nu sunt foarte încântaţi de acest proiect. Potrivit lor, impactul asupra mediului ar putea fi foarte puternic, deoarece cele două mări au salinitate diferită, iar asta ar putea afecta Dunărea şi Volga. „Toate ţările care au ieşire la Marea Negră trebuie consultate. Dar chiar au fost consultate? Mă îndoiesc,” a spus Cengiz Aktar, profesor la Universitatea Bahcesehir.
