Imaginati-va cum ar fi sa aveti, din salariul de bugetar, trei vile cu etaj, zise „case de vacanta” si aflate la Vama Veche, chiar pe malul Marii Negre. Si mai imaginati-va cum ar fi sa va permiteti sa le construiti pe toate trei deodata, dintr-un foc. Si cum ar fi sa obtineti autorizatia de construire chiar la data la care ati depus cererea. Si sa obtineti aceasta autorizatie chiar daca nu aveti celelalte avize necesare.
Visuri, veti spune. Ei bine, nu. Si de aceasta data se confirma zicala ca victoria tine cu cei curajosi. Si domnul prim-procuror al sectorului 4, Ovidiu Rosca, este un curajos, care a avut curajul sa creada ca toate acestea, si inca multe altele, i se cuvin, acum si aici, pentru ca merita, si atunci nu trebuie decat sa intinda mana si sa le ia. Este exact ceea ce a si facut, depunandu-si cererea de autorizare la data de 11 martie 2004 si obtinand, culmea coincidentei, tot la aceeasi data si autorizatia de construire din partea Primariei comunei Limanu (Constanta), chiar daca i-au lipsit celelalte avize prealabile, dar care sunt – nu-i asa? – cazute in desuetudine, in derizoriu si in uitare. Pentru toate cele trei vile. Totul pentru domnul procuror.
Dar nu va bucurati prea devreme, astfel de lucruri nu se intampla pentru oricine. Oricat ne-am straduit, la noi n-a mers, asa ca nu va sfatuim nici pe dumneavoastra sa incercati. Sigur, daca sunteti oricine.
Daca sunteti insa CINEVA, asa ca domnul procuror, atunci sigur ca lucrurile se schimba si vi se ofera pe tava lucruri inaccesibile muritorilor de rand: vile, autorizatii, derogari de la lege.
Caci daca domnul procuror Rosca Ovidiu Emanuel n-ar fi fost CINEVA si nevasta domniei sale, Rosca Florina Mihaela, n-ar fi fost ALTCINEVA, nu ar fi existat atatea anomalii in instrumentarea dosarului penal al acesteia. Despre sotia procurorului se stie, oficial, ca este avocata Camatarilor si se vorbeste, neoficial, ca este veriga de legatura intre acest procuror si lumea interlopa. Ceea ce se stie mai putin, insa, este faptul ca dosarul sau penal a fost disjuns de cel al Camatarilor, spre a i se pierde urma, astfel incat in dosarul avocatei nu s-a facut nimic, in timp ce Camatarii au fost trimisi in instanta, judecati cu operativitate si pedepsiti cu condamnari ce insumeaza zeci de ani buni de inchisoare.
Aceasta disjungere s-a facut desi exista probe clare, cum sunt stenogramele interceptarilor unor convorbiri telefonice ale acestei avocate cu Dudita Silviu, zis „Fluturica”, din clanul Caldararilor, in baza mandatului de siguranta emis pentru accesul si supravegherea numarului de telefon al acestuia de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de Combatere a Criminalitatii Organizate si Antidrog, in dosarul nr. 109/P/2004 si cum rezulta din procesul-verbal incheiat cu aceasta ocazie si certificat spre autenticitate de procurorul Marian Sintion, din cadrul aceluiasi Parchet.
Mai mult decat atat, procurorul Muscalu a afirmat in cercuri judiciare ca „ii este frica sa scoata” dosarul sotiei domnului procuror Rosca, probabil din aceleasi motive, mai putin ortodoxe, care au blocat si dosarul acestuia de la SIPA.
Asa se face ca doamna sotie de procuror a fost cercetata pana ce a fost uitata in cazul Camatarilor, iar dosarul sau nici macar nu a fost repartizat pentru efectuarea cercetarilor prealabile.
Cum se explica, insa, anomalii ca lipsa dosarului si chiar pasivitatea celor care nu au finalizat acest dosar de atat timp? Numai prin faptul ca doamna Rosca este avocata? Sa fim seriosi, singura explicatie posibila si plauzibila este cu totul alta si se vede cu ochiul liber pentru oricine vrea sa vada.
In asemenea conditii si revenind la tema investigatiei noastre, urmatoarea intrebare logica si inevitabila ar fi: Cum poate sa devina un oricine oarecare tocmai un cineva, pe ce cale magica s-ar putea ajunge la o astfel de transformare aducatoare de satisfactii, unele cu multe zerouri si altele cu multe anomalii?
Investigand cazul acestui procuror astfel cum cei de la SIPA incepusera s-o faca, dar au „pierdut” putin dosarul, va putem spune ca formula magica e simpla: sa ai pe mana dosare. Si de aici incepe jocul: pe unele le instrumentezi o luna sau un an, pe altele le trimiti in instanta, si mai sunt si unele pe care le pierzi, dupa o formula deja consacrata. Desigur, cheia jocului este sa stii sa faci diferenta intre ele. Si intre ei, invinuitii, inculpatii. Care, la fel, pot fi oricine, dupa cum pot fi CINEVA sau… ALTCINEVA.
