Este inacceptabil ca si acum, la 17 ani de la revolutie si dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, Ion Iliescu sa continue sa faca jocurile in politica. El s-a amuzat cu suspendarea presedintelui actual, el il manipuleaza pe liderul de fatada al PSD, Mircea Geoana, el este inclusiv in spatele manevrelor de culise legate de fragila guvernare pe care pesedistii o tin din scurt cu ajutorul sfaturilor comunistului experimentat…
Cand vine vorba despre cercetarile justitiei in privinta faptelor sale, Ion Iliescu devine artagos. Are propriile versiuni pentru revolutie si mineriade. In lipsa unei hotarari judecatoresti, isi reafirma cu si mai multa tafna punctul de vedere. Iliescu isi permite, in 2007, sa-si repete discursul din 1990. Acuza ca adevarul istoric ar fi "inlocuit cu minciuni si manipulari mediatice, cu viziuni partizane". Nici acum, de pilda, nu recunoaste ca el i-a chemat pe mineri la Bucuresti. Sustine ca acestia ar fi raspuns nu apelului sau, ci s-au napustit catre Capitala fiindca ar fi sesizat ei insisi starea de anarhie, astfel incat au sosit la Bucuresti sa-si faca "datoria civica", sa "apere democratia", sa "ajute institutiile statului de drept". El isi justifica si azi "salubrizarea si reamenajarea zonei" sustinand ca fortele de ordine ar fi fost depasite numeric si aveau nevoie de ajutorul populatiei. In cuvantarea sa din zorii zilei de 14 iunie 1990 adresata minerilor din Palatul Victoria insa Iliescu a spus clar: "Ma adresez de asta data dumneavoastra, multumindu-va pentru raspunsul de solidaritate muncitoreasca pe care si de asta data l-ati dat la chemarea noastra!" Se observa clar si cum i-a instigat vorbindu-le despre elementele "de-a dreptul fasciste", despre "grupuri organizate de elemente incitate, multe din ele drogate, inarmate cu diverse elemente contondente, cu bare, cu lanturi, cu pietre, cu caramizi, cu tigle, au atacat cordoanele de politisti inarmati cu sticle incendiare, au dat foc la autobuze, la masini si apoi, grupuri, s-au indreptat spre cladirea politiei, pe care au incendiat-o, spre cladirea Ministerului de Interne, au invadat si cladirea televiziunii care a trebuit sa-si intrerupa emisiunea". Zugravindu-le alarmist o imagine apocaliptica, i-a enervat bine de tot. Apoi a ordonat: "Grupati, organizati, sa va indreptati in coloana pe bulevard, pana la Piata Universitatii pe care s-o ocupati definitiv dumneavoastra"! Minerii au fost indemnati de acelasi Iliescu "sa ocupe definitiv zona, sa asigure paza Pietei Universitatii". El le zugravise de fapt tabloul provocarilor pe care puterea fesenista le-a instrumentat. Ce a urmat se stie, inclusiv numarul mortilor si ranitilor! Multe amanunte legate de violentele din 13-15 iunie se mai uita o data cu vremea. Pe asta se bazeaza si Iliescu. De pilda, discursul de intampinare a minerilor a fost mult mai putin mentionat decat discursul de multumire de la final, dupa ce ravasisera o Capitala intreaga, oripiland lumea civilizata. Dar si acesta este o proba importanta la dosar. Iliescu este suparat pe intelectualii care nu doreau ca revolutia sa fie confiscata de un comunist si infiereaza si azi fenomenul Piata Universitatii. Nu avea nevoie de puternice contestari, ci de liniste. De o liniste adanca pentru a-si desavarsi procesul de instalare la putere pentru trei mandate. Nu i-au ajuns.
Liderii partidelor democratice, liberali, taranisti, social-democrati, desi nevinovati, au fost aruncati in puscarii in anii ’50-‘60 si asasinati cu cruzime. In schimb, liderii comunisti, adevaratii vinovati, nici vorba sa fie judecati si pedepsiti pentru crimele comise. Unii sunt azi miliardari. Acum, cei care trebuiau sa suporte de mult rigorile legii incearca sa faca apologia dictaturii si tot insista sa spuna ce bine era pe vremea lor.
Procesul Comunismului ar trebui sa inceapa cu Procesul Comunistului. Educat la Moscova, cu activitate sustinuta inca din perioada stalinista, apoi a ceausismului, are multe explicatii de furnizat Justitiei. Avand in vedere soarta pe care au avut-o Pinochet si Milosevici, ma alatur "noilor golani" care ii ureaza multa sanatate lui Ion Iliescu pentru a apuca ziua in care va fi judecat pentru sangele varsat.
