Dezbaterile cu privire la modul cum va avea loc etapa a doua a reabilitării plajelor de la Marea Neagră arată că unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură din România ar putea prezenta grave probleme de mediu.
Pentru a lărgi plajele din sudul litoralului este necesar ca o cantitate imensă de nisip să fie relocată, iar pentru acest lucru este obligatoriu un raport de mediu.
Pe de o parte, firma care a realizat un studiu cu privire la starea plajelor (TopoMiniera) arată, într-un raport, lucrurile îngrijorătoare în ceea ce privește, de exemplu, situațiile de risc care au fost identificate: scurgeri accidentale de combustibili și uleiuri; poluări generate de materiale toxice abandonate în depozitele de sedimente; activarea accidentală a unor dispozitive explozive existente pe fundul mării.
Pe de o parte, firma care a realizat un studiu cu privire la starea plajelor (TopoMiniera) arată, într-un raport, lucrurile îngrijorătoare în ceea ce privește, de exemplu, situațiile de risc care au fost identificate: scurgeri accidentale de combustibili și uleiuri; poluări generate de materiale toxice abandonate în depozitele de sedimente; activarea accidentală a unor dispozitive explozive existente pe fundul mării. În concluziile documentului se arată că „există probabilitatea afectării în timpul desfășurării lucrărilor a unor specii de nevertebrate și pești, legate prin modul lor de viață de substratul nisipos ce va fi relocat”. De asemenea, se mai arată că „există un impact negativ potențial asupra speciilor de păsări care se hrănesc în zona perimetrelor de împrumut, dar pentru o perioadă limitată (perioada de prelevare a sedimentelor).
Nu există alternative rezonabile
Pe de altă parte, Răzvan Petrescu, expert al unei companii care se ocupă, la rândul ei, cu asemenea studii, a precizat că raportul Topo Miniera nu respecta o mare parte din cerințele Agenţiei pentru Protecţia Mediului din 2016 și nici conținutul unui ordin din 2002. Concret, de exemplu, nu sunt prezentate „alternative rezonabile” în ceea ce privește locul de unde să fie adus nisipul, cum ar fi din alte surse decât Marea Neagră.
De asemenea, Mihaela Cândea, reprezentantul ONG Mare Nostrum, contestă studiul și afirmă că acesta xatestă neştiinţific faptul că în perimetrul de exploatare a nisipului nu se află specii de interes comunitar, deşi în realitate astfel de specii există. De asemenea, a afirmat că în raport nu sunt prevăzute măsuri de monitorizare postlucrări, deși reprezentanții organizației neguvernamentale au descoperit probleme, după etapa întâi de reabilitare a plajelor.
Probleme la etapa întâi
Proiectul de reabilitare a plajelor de la Marea Neagră este în valoare de un miliard de euro, dar au apărut deja probleme la prima etapă: o porțiune de nisip a dispărut în urmă cu câteva săptămâni în Mamaia. Probleme serioase au fost și pe plajele din Eforie, reabilitate, de asemenea, în prima etapă. Curios, deși lucrarea beneficiază de garanție, reparația ulterioară a fost făcută de către Administrația Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral, beneficiarul lucrării, cu utilajele sale.
În plus, olandezii de la Van Oord, cei care s-au ocupat de reabilitare, au fost implicați și în mai multe procese, după prima etapă, fiind acuzați de către o companie românească ce a realizat efectiv lucrările de faptul că nu și-a achitat o parte din facturi. De altfel, compania olandeză este și cea care a elaborat studiul de fezabilitate pentru acest proiect ale cărui lucrări urmează să fie scoase la licitație. Reprezentanții Van Oord nu au participat la dezbatere.
O porțiune de nisip a dispărut în urmă cu câteva săptămâni în Mamaia, deşi a fost reabilitată anul trecut.
3,43 miliarde lei pentru reducerea eroziunii
11 amplasamente situate în zona costieră a litoralului, în judeţele Constanţa şi Tulcea, vor intra în faza a doua a obiectivului de investiţii „Reducerea eroziunii costiere”, un proiect în valoare totală de 3,43 miliarde lei, conform informațiilor publicate de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP). Conform Notei de fundamentare a proiectului, scopul acestuia este să asigure protecţia la eroziune a liniei țărmului în condiții medii anuale, cât și în timpul evenimentelor cu perioada de recurenţă de până la 1/100 ani, pentru o durată de viață proiectată de 50 ani.
