Ministerul Afacerilor Interne al Finlandei propune modificarea legislaţiei într-un mod care să permită expulzarea din ţară a persoanelor care se ocupă cu cerşetoria. În primul rând, scrie cotidianul rus Pravda, citat de Agerpres, acest lucru se referă la ţiganii din România. În demersul lor, finlandezii invocă măsuri asemănătoare iniţiate de alte ţări din Uniunea Europeană.
Prima ţară care s-a decis public la expulzări a fost Franţa. Astăzi, romii sunt expulzaţi şi din ţări scandinave precum Danemarca şi Suedia, pe baza legislaţiilor în vigoare care interzic cerşetoria. Expulzări au iniţiat şi Germania şi Olanda, însă deja pe baza altui motiv: creşterea infracţionalităţii în marile oraşe.
De altfel, chiar şi fără ţiganii originari din România, problema romă este destul de acută în Finlanda. În mare parte, acest lucru este motivat istoric şi nu întâmplător ţiganii finlandezi au, de obicei, nume de familie suedeze. În 1576, regele Suediei, Ioan al III-lea, a decis să-i alunge pe ţigani din provincia Norland în Suedia de Est (astăzi Finlanda), iar în 1637, regina Cristina a Suediei a ordonat expulzarea tuturor ţiganilor din ţară, iar cei care încălcau acest ordin erau condamnaţi la moarte prin spânzurare.
De altfel, şi în Finlanda ţiganii erau persecutaţi, iar situaţia s-a înrăutăţit după ce Suedia fusese zdrobită în 1809 de armata Rusiei, căreia i-a revenit atunci teritoriul finlandez. În perioada în care Finlanda s-a aflat în componenţa Imperiului Rus, o parte dintre ţigani a putut fi integrată în societate, inclusiv prin promovarea modului de viaţă sedentar şi a agriculturii.
Spre deosebire de majoritatea ţărilor Europei, influenţate în anii 1940 de fascism, ţiganii finlandezi au reuşit să scape: chiar dacă era aliat al lui Hitler, preşedintele suedez Mannerheim nu a persecutat minorităţile naţionale, subliniază Pravda. Mai mult decât atât: după ce Finlanda şi-a dobândit independenţa, s-a luat cursul spre integrarea ţiganilor. Astfel, în 1956, pe lângă Ministerul Sănătăţii a fost creat Comitetul pentru problemele ţiganilor, din care, împreună cu înalţi funcţionari de stat, făceau parte şi reprezentanţi ai ţiganilor.
În 1995, când Finlanda a aderat la UE, a fost adoptată o lege care interzice orice discriminare etnică şi care apără minorităţile naţionale. Datorită acestei legi, ţiganii finlandezi, la fel ca saamii, au fost declarate populaţii originare ale ţării. În prezent, numărul ţiganilor din Finlanda se cifrează la 10-20.000 de persoane, cea mai mare concentraţie de romi înregistrându-se în regiunile sudice şi vestice ale ţării. Astăzi, datorită unor reprezentanţi ai acestei etnii, Finlanda este cunoscută în întreaga lume. De exemplu, ţigani sunt cunoscutul muzician Remu Aaltonen (fost membru al trupei rock Hurriganes), precum şi cel mai bun fotbalist finlandez Jari Litmanen.
În opinia lui Johan Backman, apărător finlandez al drepturilor omului, intenţia autorităţilor ţării de a implementa o lege care să permită expulzarea pentru cerşetorie este un lucru ‘ciudat’ şi ar determina impunerea unui control asupra legilor din UE. Backman prognozează că dezbaterile la legea privind ‘Ordinea publică’ vor fi unele extrem de dificile, deoarece interesele ţiganilor sunt apărate de ‘verzi’ şi cei de stânga.
Înainte, forţele de dreapta din Finlanda propuneau repartizarea pentru ţigani a unei zone speciale, unde aceştia să se ocupe cu cerşetoria. Însă, ecologiştii şi partidele de stânga s-au pronunţat în mod vehement împotriva acestei iniţiative. ”Astfel, soarta viitoarelor amendamente la legea menţionată stă sub semnul întrebării”, este de părere Johan Backman.
