Nu știu de ce sunt uimit de fiecare dată când aud gâfâiturile arogante al acestui manechin expirat. Ultima lui replică, legată de reintroducerea accizei la combustibili, mi s-a părut de un tupeu aparte: „Dar de unde știți că intră în vigoare pe 1 septembrie?“. I se spune că data apare într-un proiect. Răspunde iritat, ca un copil opărit: „Și dacă ar intra în vigoare pe 5 septembrie, vedeți vreo diferență? Și care este problema?“. Nu, nu e nicio problemă, totul e ok.
În afară de tine.
Întrebarea era pusă, evident, pentru un cu totul alt răspuns. Nu data era problema, ci suprataxa care nu fusese pomenită în niciun program de guvernare. Problema e că vom plăti din nou cu toții pentru neghiobiile unor indivizi cu minte mai puțină decât o rață gonflabilă de piscină. Problema e că România a mai trecut o dată printr-o criză, imediat după guvernarea aceluiași genial Tăriceanu. Atunci era o
criză la nivel mondial, acum e doar rezultatul devastator al câtorva luni de guvernare PSD-ALDE.
Răspunsul lui nervos, de cadână expirată, îi arată adevărata față. De șmecheraș care a păcălit viața cu vrăjeală ieftină, dar pe bani grei. E drept, și viața l-a mai păcălit uneori, dar era și păcat să nu o facă.
În loc să dea o explicație de pe a doua poziție în stat, Tăriceanu a preferat să se tufișeze, ca un laș, după o vorbă aruncată în doi peri. Apoi a sărit cu tupeu, așa cum fac șuții de buzunare prinși în tramvai cu mâna în buzunarul călătorului: Și care-i problema?
Problema e că, una peste alta, tot eu și cu tine îi vom plăti salariul pe care și l-a majorat înaintea tuturor bugetarilor. Și m-am cam săturat să tot plătesc, cu sume din ce în ce mai mari, oameni din ce în ce mai slabi. Oameni care, odată ajunși sus, îmi spun cu tupeu că nu-i problema mea de ce îmi bagă ei mâna tot mai adânc în buzunare. La fel ca șuții din 41.
Măcar cei care l-au votat merită o explicație pertinentă sau măcar bărbătească de la acest Duh al Lămpii care face o umbră din ce în ce mai lată și mai adâncă. Să ne explice cum s-a ajuns la concluzia că o ducem atât de bine încât pot să ne mai ardă cu o taxă.
Pentru asta nici nu trebuie să fii specialist în prețuri la pompă, așa cum ne-a aruncat Tăriceanu printre dinți disprețul său față de românii care nu-s parlamentari.
El, care a intervenit la cel mai înalt nivel în dosarul preacinstitului său prieten Dinu Patriciu, ar cam trebui să știe cum e cu prețurile la pompă. Sau măcar ca mare importator și colecționar auto tot ar putea avea o idee.
Iar dacă nu e în stare să dea o explicație serioasă, să mai stea și pe-acasă. Va avea o pensie tot din banii noștri, dar măcar nu va mai putea provoca atâtea pagube care să ne doară pe toți.
