Preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, a acordat astăzi, la Strasbourg, Premiul Sakharov pentru libertatea de gândire pentru 2011. În acest an, au fost premiaţi cinci dintre cei mai importanţi activişti pentru primăvara arabă, oameni cu poveşti excepţionale care s-au luptat pentru democraţie şi respectarea drepturilor omului în ţările lor: Asmaa Mafhouz (Egipt), Ahmed El Senussi (Libia), Razan Zaitouneh (Siria), Ali Ferzat (Siria) şi Mohamed Bouazizi (Tunisia). Dintre cei cinci laureaţi ai Premiului Saharov, numai doi – Asmaa Mahfouz (Egipt) şi Ahmed El Senussi (Libia) – au fost prezenţi la Strasbourg, acolo unde a avut loc ceremonia. Jerzy Buzek a declarat că „anul 2011 va rămâne în istorie ca anul primăverii arabe”, iar prin acest premiu „Parlamentul European recunoaşte efortul acestora şi al tuturor celor care s-au luptat pentru libertate, democraţie şi sfârşitul regimurilor autoritare”. Înainte ca cei doi laureaţi prezenţi în sala de plen de la Strasbourg să ţină un discurs, eurodeputaţii au ţinunt un moment de reculegere în memoria victimelor regimurilor represive din lumea arabă.
Vizibil emoţionată, Asmaa Mahfouz, a mulţumit, în plenul Parlamentului, pentru premiul primit, menţionând că, în ciuda faptului că „mult timp ne-am bazat pe stereotipurile care vizează lumea arabă şi pe musulmani”, „acum puteţi fi mândri de arabi”. Mai mult, Asmaa, cea care a reuşit să îi mobilizeze pe egipteni să se adune în Piaţa Tahrir, prin intermediul filmuleţelor pe YouTube şi mesajelor pe Facebook, a mai spus că „nu trebuie să aşteptăm să fie mai multe morţi pentru a acţiona” şi că este „mândră de martiri”, iar de aceea, „vom continua pe calea pe care am început: visul schimbării”.
Libianul Ahmed El Senussi şi-a exprimat, la rândul său, sentimentele de recunoştiinţă pentru distincţie, spunând că „premiul are o mare valoare morală şi este înmânat şi poporului libian care m-a felicitat pentru el”. El Senussi a stat 31 de ani în închisorile libiene în timpul regimului Gaddafi ca urmare a unei încercări de îndepărtare a colonelului, iar acum este membru al Consiliului Naţional de Tranziţie din Libia.
Razan Zaitouneh, avocată, jurnalistă şi activistă pentru drepturile omului, cea care a creat un blog unde a publicat toate atrocităţile comise de regimul de la Damasc, nu a fost prezentă la Strasbourg, aflându-se într-o ascunzătoare, potrivit preşedintelui Parlamentului European. Cu toate acestea, ea a trimis un mesaj de mulţumire pentru Premiul Sakharov. Razan a spus că primeşte distincţia în numele unui băieţel, micuţul Ghiyath al cărui tată, un activist pacifist de numai 26 de ani, a fost ucis pentru că a luptat pentru democratizarea Siriei. „Aş vrea să le spun celor care susţin acest regim vicios din diverse motive politice sau economice sau pentru orice alt beneficiu, că Ghiyath va creşte pentru ca într-o zi să sună povestea tatălui pe care nu l-a cunoscut niciodată. El va şti că tatăl său ar fi putut fi printre noi astăzi dacă nu ar fi fost naţiuni, facţiuni şi persoane care au ales să continue să susţină acest regim şi să-i treacă cu vederea crimele. În ciuda acestui lucru, nu este posibil să fie oprit mersul acestor oameni spre democraţie şi demnitate. Micuţul Ghiyath va creşte într-o Sirie liberă, democrată şi pluralistă”, a transmis Razan Zaitouneh.
Cel de-a patra persoană care a primit Premiul Sakharov este sirianul Ali Farzat, un caricaturist care, prin desenele sale, a ridiculizat regimul lui Bashar al-Assad şi a ajutat la inspirarea revoltei din Siria. Drept „recompensă”, în august 2011, forţele de securitate siriene l-au bătut şi i-au rupt ambele mâini ca un „avertisment”. Deşi nu a putut fi prezent la Strasbourg, Farzat a mulţumit şi el pentru premiu, amintind că, în Siria, pe măsură ce trece timpul, creşte şi numărul victimelor represiunii regimului Assad.
Celui de-al cincilea laureat al Premiului Parlamentului European, distincţia i-a fost acordată post-mortem. Este vorba de tunisianul Mohamed Bouazizi, cel care şi-a dat foc în semn de protest faţă de umilinţele generate de autorităţile dictatorului Ben Ali. El este cel care, prin gestul său fatal, a declanşat „primăvara arabă” nu numai în Tunsia, dar şi în Egipt sau Libia.
