Se stingea in urma cu cinci decenii la Paris. Era deja celebru. Din Chicago, i se comandase o Coloana de 400 de metri, ce urma sa fie inaltata pe malul lacului Michigan. La New York se dorea, de asemenea, amplasarea unei uriase Pasari, in fata la Seagram Building. Nu mai avea timp sa le faca, se epuizase puterea in bratul sau. Dar unul dintre numerosii sai colectionari americani donase muzeului din Philadelphia 22 de sculpturi si desene semnate de el, alti foarte numerosi iubitori de arta se mandreau cu operele sale, statul francez ii cumparase cateva statui, revistele de specialitate ii dedicau numere speciale, iar toate expozitiile internationale incepeau cu el! Fusese unul dintre reperele proteicei Avangarde (alaturi de Apollinaire, Ezra Pound, Erik Satie, Tristan Tzara, Marcel Duchamp, Jean Arp, Victor Brauner, Pollack s.a., care ii vizitau deseori atelierul). Se aflase in miezul uneia dintre cele mai radicale rebeliuni filosofice, artistice, de comportament, inventate la Paris in prima jumatate a veacului trecut. Strabatuse un drum lung, mai mult de autodidact, devenise o legenda – taciturnul carpatic, Milarepa din Montparnasse, in prezenta caruia se asternea o misterioasa liniste de inceput de lume. Contribuise la rasturnarea tuturor criteriilor artistice de pana atunci, dar se si distantase, ferm, de spectacolul lejer, funambul, al experimentelor isterice, in care acelasi Paris excela. De la un moment dat, nici nu mai voia sa expuna in galerii. Isi arata operele numai acasa, catorva, cu multa parcimonie. I se intampla sa planga cu lacrimi adevarate dupa o lucrare pe care o vindea. Isi gasise propriul sau drum "intorcand" formele cu fata spre inceputul lor absolut. Recunostea ca nu stie, si nu-l intereseaza, sa prinda in piatra expresia exterioara a vietii (de unde si refuzul obstinent de a face busturi). Dar polisa monahal viata ideilor. Iar formele sale, pe care, pana la urma, Universul a fost obligat sa le integreze in uriasul sau inventar, ca pe tot atatea variante insolite ale posibilului, au devenit carnea palpabila a unor idei. Platon i-ar fi comandat lui Brancusi o sculptura despre Frumos. Trecand dincolo, trecea insa si el pragul de unde celebritatea poate bascula intr-o politicoasa uitare. Supravietuiesc numai acele opere de arta in care a ramas un imens rezervor de viata, chiar daca inaparent. Or, ceea ce ne-a lasat Brancusi inca musteste de vitalitate. Ruginesc atat de trist alte fiare, se galbejesc inutil atatea cartoane si panze, se dilueaza atatea foste indrazneli verbale ale aceleiasi Avangarde! Leda lui Brancusi isi continua inaintarea statica pe luciul aparentelor… Se afla in ea semnul de intrebare – dar si de exclamare – ce insoteste secventa noastra de viata, a fiecaruia in parte. Forma misterioasa fecundata de un zeu abscons. Marcel Duchamp, omul cu dinamita (de fapt, cu pisoarul!), cel mai fundamentalist destructor al epocii, simtise forta ce emana din Brancusi.
S-a ocupat benevol de toate expozitiile sale, i-a adus la atelier toti oamenii care contau, l-a difuzat in SUA, chiar l-a facut om bogat. Dar si el, si Peggy Guggenheim, miliardara, si Tinguely, care il enerva, si compozitorul Satie, care il adora, stiau ca se afla in prezenta unui clasic atemporal1#. Posteritatea confirma si amplifica viata formelor brancusiene. Iar Parcele au fost generoase cu ambitiosul copil, impingandu-l din Gorj spre Paris. Aici opera lui are cea mai mare vizibilitate. (In paranteza fie spus, s-ar parea ca nu a existat o donatie brancusiana catre statul comunist. La ce bun, opera lui ar fi ramas inmormantata cateva decenii!) Tot de la Paris se vede mai bine cum un asemenea geniu a stiut sa citeasca in tiparele de acasa nu particularitatea lor decorativa (ce inca atrage, pe la noi, privirile superficiale ale celor care continua sa si-l aserveasca pe Brancusi), ci chiar talcurile universale. Dar cu specific romanesc.
#1 Vezi si bogatul material din monografia de referinta Constatin Brancusi, Oxus, 2005, semnata de Doina Lemny, cercetator la Centre National Georges Pompidou.
Dinu Flamand, scriitor si ziarist stabilit la Paris
