A avea un presedinte direct ales e o grea mostenire pentru o tara care in manualele de tranzitologie e singura din Europa de Est cu comunism de tip "sultanic" (probabil, expresia "beizadeaua" i-a inspirat pe autorii Juan Linz si Alfred Stepan) si care in 1992 inca isi exprima in sondaje regretul ca Ceausescu nu mai traieste, ca sa-l poata vota liber. Desi anii au trecut si opinia publica a mai evoluat, publicul a ramas multa vreme atasat de institutia alegerii directe a presedintelui, vazuta ca o garantie contra partidelor politice, care au fost (nu din vina lor) si au ramas (doar din vina lor) profund nepopulare. Dar excitatia care inconjoara, in acest context, alegerile prezidentiale din acest an este prost plasata. Evenimentul cel mai important al anului tocmai s-a consumat – coalitia de guvernare a facut ce asteptam de la ea, adica a agreat, dupa cateva piruete cam ridicole, imprumutul de la FMI prezis de "Financial Times" de prin luna octombrie a anului trecut.
Bravo, coalitie, numai pentru atat si merita sa te avem, chit ca nu-i esti simpatica nimanui, din motive evidente! Fortati la austeritate, dar cu banii in casa, suntem cat de cat la adapost de vremea rea. Antreprenorii din Senat si de aiurea care nu stiu cum sa o faca praf mai repede sa se gandeasca: acum, e drept ca, asa cum sustin chiar ei, le-au fost inselate asteptarile. Au venit la putere sa cheltuiasca si s-au trezit cu praful de pe toba. Dar macar, daca stau in banca lor si lucreaza cu Fondul, le va ramane toba. Tot e ceva. Ascensiunea la o noua splendoare a lui Crin Antonescu e o facatura a televiziunilor, care nu merita mare comentariu. Dl Antonescu nu a luat nici 30% din voturi in colegiul sau bucurestean contra lui neica-nimeni. O sa faca el praf electoratul national la prezidentiale contra lui Basescu si Geoana numai pentru ca e mai tanar? Ma indoiesc. Apare de cincisprezece ani la televiziune si are notorietate buna.
Deci nu isi poate pune speranta ca votantul nu a aflat de el si, cum o sa afle, va cadea pe spate. Votantul e demult lamurit cu domnul Antonescu, catalogat in categoria celor care vorbesc mult la televiziune. Asta nu e o categorie castigatoare. Daca Basescu si apoi Oprescu au castigat alegerile la Primaria Capitalei nu a fost doar pentru ca si ei dau bine din gura si sunt smecheri. Ci pentru ca sunt perceputi ca oameni care fac – drumuri, operatii, orice –, oameni care pun mana. Asta conteaza. Aceste cuvinte sceptice nu vor sa ascunda faptul ca anul are deja, si va avea si mai multe, deschideri anti-Basescu. Clasa mijlocie se face praf sub ochii nostri, firmele mijlocii si mici nu stiu de unde sa-si mai plateasca facturile. Criza ma ingrozeste nu atat ca efecte economice – cand s-o redresa restul lumii ne-om redresa si noi –, cat sociale. Abia reusiseram sa infiripam un mic strat autonom ca o contrapondere la un electorat rural si varstnic, si iata-l ca se descompune sub ochii nostri. Pensionarii si taranii care mai raman vor vota la stanga.
Daca o gasesc.
Ca aici e problema electorala. Nu ca Traian Basescu nu poate sa piarda, mai ales daca el insusi mai da asemenea recitaluri in care isi expune singur partidul ca pe o gospodarie de familie in care favoritii se fabrica in harem, cum era pe vremuri la curtea sultanului, si la o adica toti par un fel de sclavi ai unei beizadele hotarat nereusite. Ci ca potentialii adversari care ar putea profita de situatie sunt ei insisi, mai demult in glod pana la urechi. Cine sa profite de situatie, nepotul matusii Tamara, care cheama pe toate drumurile la o mare coalitie anti-Basescu? Ma asteptam de la Adrian Nastase, un baiat dotat cu inteligenta, sa priceapa ca o coalitie anti-Basescu eficienta va incepe cand in ea nu va mai fi Adrian Nastase, acest memento ambulant al motivelor de a vota cu Traian Basescu. La fel se poate spune si despre Dan Voiculescu.
Principalul handicap al candidaturii lui Geoana este ca ii atarna de picioare Nastase, Iliescu si Voiculescu, care nu se pot hotari daca pentru ei e mai groaznic sa se realeaga Basescu sau sa se trezeasca cu Geoana presedinte. Ca atare, desi mai nou si ghiulelele care ii atarna lui Basescu au devenit mai vizibile – Udrea si fiica, amandoua discret promovate de diversi oligarhi altfel in teorie neprietenosi, gen SOV –, asta nu e suficient. E probabil de-ajuns ca unii sa nu mai iasa din casa sa-l voteze pe Basescu. Dar asta nu ii va ajunge lui Crin Antonescu, despre care, cu toata bunavointa, nimeni nu-si poate aminti nimic din ce a facut in ultimii douazeci de ani.
Campania pentru prezidentiale, deja in plina desfasurare, e ca atare o enorma risipa de timp si energie. Dar sa ne consolam, timpul nu trece degeaba, daca DNA a ajuns sa umfle conducerea Ministerului de Interne, unde doar acum cateva saptamani mafia isi punea secretari proprii de stat. Sper sa vina vremea cand magistratii nu vor mai avea nevoie de indemnuri de la politicieni si ne vom consola de inutilitatea si grotescul politicii prin eficienta legii, cum s-a intamplat deja in Italia.
