Preşedintele Comitetului Economic şi Social European a participat săptămâna trecută la Forul ONG-urilor de la Marea Neagră, ce a avut loc în România. Într-un interviu acordat RL, Staffan Nilsson explică de ce consideră că ţara noastră ar fi trebuit să intre în spaţiul Schengen încă de anul acesta.
Domnule preşedinte, spuneţi-ne în primul rând cu ce se ocupă Comitetul Economic şi Social European?
Staffan Nilsson: Mă bucur că îmi oferiţi ocazia să precizez acest lucru. La nivelul Uniunii Europene există două organisme care analizează condiţiile pieţei de lucru din spaţiul comunitar. Comitetul Economic şi Social European este singurul alcătuit numai din reprezentanţi ai societăţii civile şi nu din politicieni. Printre membrii săi se numără fermieri, consumatori, oameni cu profesii liberale sau academicieni. Avem desigur, şi reprezentanţi ai mişcărilor sindicale şi ale altor organizaţii muncitoreşti. În ceea ce priveşte concret activitatea noastră, nu avem putere decizională, dar ne-am constituit o voce la nivelul Uniunii Europene. În acest moment există în jur de 200 de luări de poziţie exprimate pe marginea iniţiativelor legislative ale Comisiei Europene. Rolul consultativ pe care ni l-am câştigat în sânul structurilor europene ne permite să trimitem sugestiile noastre în Parlamentul şi în Consiliul European înainte de luarea oricărei decizii. Chiar dacă nu este un detaliu care să ţină prima pagină a ziarelor, există dispoziţii ale Uniunii Europene în dreptul cărora apare menţiunea: „În conformitate cu recomandările Comitetului Economic şi Social European”.
Ce părere aveţi despre închiderea fabricii Nokia din România şi care credeţi că sunt factorii care au determinat această decizie?
S.N.: Înainte de toate vreau să vă spun că înţeleg neliniştea şi frustrarea oamenilor care au rămas fără loc de muncă. Este normal să se gândească la cum îşi vor întreţine familia pe viitor şi să creadă că viaţa lor este distrusă. Pe de altă parte însă, nu este un secret că astfel de situaţii se întâmplă şi în alte ţări. Companiile urmăresc să-şi optimizeze activitatea şi de aceea caută regiuni în care costul de producţie este mai mic. Totuşi, din punctul meu de vedere, companiile multinaţionale ar trebui să aibă responsabilităţi în procesul social de redirecţionare profesională a foştilor lor angajaţi. Ar trebui să le asigure acestora stagii de pregătire sau diferite ateliere de lucru pentru ca astfel, angajaţii disponibilizaţi să primească un sprijin în demersul lor de a identifica noi oportunităţi de muncă. Există companii care deja îşi asumă aceste responsabilităţi, dar eu sunt de părere că toate ar trebui să facă acest lucru.
Dar sindicatele din România? Cum consideraţi că apără interesele muncitorilor?
S.N.: Sper că ele îşi fac bine treaba. În definitiv este sarcina muncitorilor să-şi aleagă liderii care cred că îi vor reprezenta cu succes. Fără îndoială că este nevoie de structuri sindicale puternice. Desigur că discrepanţe între sindicalişti şi muncitori vor apărea întotdeauna, dar ca în orice democraţie tu îţi alegi liderul care crezi că te reprezintă. La rândul lor, sindicaliştii trebuie să se lupte pentru drepturile membrilor lor.
Cum vedeţi participarea actorilor sociali europeni în parteneriatele estice pe viitor?
S.N.: O întrebare foarte interesantă. Fără îndoială că vor juca un rol major. Parteneriatele estice sunt constituite din şase ţări în care noi încercăm să sprijinim modernizarea vieţii economice. Obţinerea unei pieţe libere şi posibilitatea de a încheia acorduri comerciale benefice sunt puncte esenţiale pe agenda mişcării sociale europene în privinţa parteneriatelor estice. De altfel, mă aştept ca şi celelalte organizaţii ale societăţii civile să devină din ce în ce mai active şi să ia iniţiativa fără a mai aştepta intervenţia guvernului sau a instituţiilor europene. M-am bucurat să observ acest lucru în cadrul discuţiilor pe care le-am avut despre rolul Mării Negre.
Credeţi că sinergia Mării Negre se poate transforma într-o strategie asemănătoare cu cea de la Dunăre?
S.N.: Am observat că există o oarecare sensibilitate în legătură cu acest subiect. Ca şi cum s-ar fi acreditat ideea unui dezinteres politic în privinţa Mării Negre. Vă pot spune cu toată responsabilitatea că suntem implicaţi în parteneriate foarte puternice cu ţările din această regiune. Spre exemplu, avem legături strânse cu Turcia, ţară care negociază aderarea la Uniunea Europeană şi pe care o considerăm un jucător foarte important în zonă. Forumul Organizaţiilor Neguvernamentale de la Marea Neagră reuşeşte să implice eficient societatea civilă şi ong-urile care doresc să contribuie cu propuneri pragmatice la stimularea cooperării în regiune şi la implementarea sinergiei Mării Negre. În opinia mea, strategiile pentru Marea Neagră pot fi dezvoltate în viitor, iar oportunităţile prezente sunt comparabile cu cele de la Marea Baltică sau de la Dunăre.
Intrarea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen a fost blocată anul acesta de două ţări europene, Finlanda şi Olanda. Cum vi s-a părut această opţiune?
S.N.: Sunt în dezacord cu cele două ţări care v-au blocat accesul în spaţiul Schengen, când altele v-au acceptat. Aveaţi promisiunea că veţi fi primiţi, aţi îndeplinit criteriile, iar evaluările confirmă asta. Desigur, pot fi alte motive în spatele acestui refuz, însă libertatea de mişcare ar fi fost un avantaj extrem de important. Veţi deveni membri ai spaţiului Schengen mai târziu, dar sunt întru-totul de acord cu ideea că ar fi trebuit să fiţi acceptaţi acum.
Care credeţi că va fi viitorul modelului social european?
S.N.: Ne aflăm într-un moment în care putem observa cât de diferite sunt tradiţiile sociale la nivelul ţărilor membre. Totuşi, îmi exprim convingerea că vom consolida un model social european puternic. Vă pot spune că noi, ca un organism economic şi social, avem parteneri economici şi sociali. Le reamintim politicienilor mereu că urmăm un model social şi că trebuie să menţinem posibilităţile sociale pentru viitor. Nu putem trăi în afara acestui model şi obişnuiesc să spun că o monedă are două feţe. Tot aşa e nevoie de dezvoltare economică, dar în paralel şi împreună cu aceasta ai nevoie de dezvoltare socială. Nu poţi să laşi oamenii în afara asigurărilor sociale. Pentru mine este inacceptabil să văd oameni fără casă, sau cerşetori care trăiesc pe străzi. Nu putem concepe aşa ceva pentru societatea modernă. Prezenţa acestor fenomene echivalează cu excluderea socială. Avem nevoie de politici sociale europene mai ample în viitor.
>>Companiile multinaţionale ar trebui să aibă responsabilităţi în procesul social de redirecţionare profesională a foştilor lor angajaţi. Ar trebui să le asigure acestora stagii de pregătire sau ateliere de lucru pentru ca astfel, angajaţii disponibilizaţi să fie ajutaţi să-şi găsească un loc de muncă.
