In fata bisericii pastorite de preotul Alexandru Pop din satul Zoreni, judetul Bistrita-Nasaud, este coada in fiecare zi de marti si vineri. Numeroase persoane fac „antecamera” la acest preot, convinse fiind ca parohul are atat puterea de a le rezolva problemele, cat si darul „ghicitului” prin deschiderea pravilei.
Vestea despre „harul” preotului s-a raspandit prin alte judete ale tarii, dar si printre cei plecati la munca in strainatate, asa ca sute de oameni vin pentru a fi „salvati” de „clarvazator”. Fara sa ceara explicit vreo taxa, preotul face, insa, bani frumosi din aceasta afacere.
Potrivit parintelui Cleopa, ghitia, adica ghicirea sau vrajitoria prin lucruri sfinte, precum ghicirea prin Psaltire, numita astazi „deschiderea pravilei”, este aspru condamnata si pedepsita de Biserica ortodoxa. „Cei ce ghicesc prin deschiderea Psaltirii si a altor carti sfinte se opresc de impartasanie pana la 7 ani, pentru ca Psaltirea este o carte sfanta cu multe proorocii in ea, insuflata de Duhul Sfant si este pentru rugaciune, iar nu pentru ghicit si castigat bani spre osanda. Acelasi pacat fac si unii preoti care „deschid cartea”, cum se spune in popor, si cad sub grea osanda atat ei, cat si cei care cer sa le deschida Sfanta Evanghelie”, consemna sfantul parinte in volumul IV din seria „Ne vorbeste Parintele Cleopa”.
Aceste vorbe intelepte nu il im-piedica, insa, pe „oracolul” din Zoreni, care, profitand de necazurile si naivitatea oamenilor, a pus la cale o afacere extrem de banoasa, sub umbrela bisericii.
Inselatoria din biserica
Alexandru Pop primeste la „deschis cartea” doar martea si vinerea. In aceste zile, zeci de oameni stau la coada in fata bisericii in speranta ca preotul le va rezolva problemele. Unii vin cu noaptea-n cap pentru a fi printre primii care beneficiaza de ser-viciile omului bisericii. Insa nu vin cu mana goala.
Desi parintele nu cere bani explicit, fiecare da cat crede de cuviinta. Un mic sondaj efectuat, martea trecuta, printre enoriasii care au asteptat ore bune pana sa intre in biserica unde Alexandru Pop isi pune in practica „clarviziunea”, a scos la iveala faptul ca, in functie de posibilitati, zecile de oamenii care cred orbeste in capacitatile „paranormale” ale slujbasului Bisericii, ii lasa la plecare sume cuprinse intre 100.000 si chiar 1 milion de lei vechi fiecare.
Batranii de la tara, cu mai putina dare de mana, nu se lasa nici ei mai prejos, calatorind uneori pe jos cu desagile pline de bunatati de prin curte, pe care le lasa preotului. Bunuri pe care acesta din urma nici nu se gandeste sa le refuze.
Parintele are doua moduri in care accepta plata: cei care vin pentru prima oara trebuie sa puna banii in cutia milei, in timp ce clientii fideli pot lasa sumele pe masa de langa altar.
Previziuni in ceata
„Voi deschide pravila pe gandurile tale si dupa ce tii post trei miercuri trebuie sa vii neaparat inapoi”, le spune preotul celor care ii calca pragul. Clarviziunile acestuia sunt, insa, indoielnice, el bajbaind in incercarea de a „ghici” aspecte si probleme din viata celor care platesc pentru serviciile sale. Preotul e, insa, suficient de convingator, se pare, pentru ca oamenii sa se intoarca la Zoreni pentru a afla „deznodamantul” si ce le rezerva viitorul, dupa urmarea unui post indicat de parinte.
O „sedinta” dureaza in medie 25 de minute, timp in care preotul nu se sfieste sa faca la randul sau confesiuni, sa povesteasca ce face cu banii sau sa se laude in fata credulilor despre cum rezolva diferite probleme, unele chiar de natura penala. In acest fel, parintele Alexandru Pop a reusit sa „privatizeze” credinta.
Cu o simpla Psaltire, „vanzatorul de iluzii” face milioane de lei intr-o singura zi fara sa taie chitante.
Multi si slabi
Potrivit psihologilor, persoanele care apeleaza la astfel de practici sunt imature si usor de manipulat. Faptul ca se afla intr-un oarecare impas spiritual si existential le fac victime sigure ale unor persoane inteligente si lipsite de scrupule. Nu odata autosugestia este suficienta pentru ca o parte din problemele pentru care aceste persoane apeleaza la serviciile ghicitorilor sa se rezolve.
Apelarea la forte oculte ramane drama celor slabi, a celor creduli si fara incredere in fortele proprii, care in loc sa apeleze la psihologi nu rezista tentatiei de a-si rezolva problemele pe cai neortodoxe.
