Fost-au odata, pre cand marele Voda Mihaiu se proslavea in Cetatea Balgradului, de-i zice Alba Iulia, un sat pustiit, unde s-asezara o ceata din ostenii lui, aprigi la manie si degraba scotatorii de sabie. Si acolo ramasera si-si crescura pruncii, pe vatra unde-i zice, acuma, Mihaltu…
Cronica se opreste aici. Satul a mers inainte, a crescut, s-a facut comuna si in rest e tot asa. Adica, un neam de oameni iuti la manie, carora in zona li se zice „cosorari”, de la briceagul cu varf scurt pe care il poarta in buzunarele nadragilor. Majoritatea numelor de aici sunt Barna si Carnat. Comuna s-a facut cunoscuta dupa Revolutie prin doua lucruri: avea cele mai multe utilaje agricole pe cap de locuitor si are doi preoti – unul ortodox si unul greco-catolic – intre care bataia pentru religie se duce si la propriu si la figurat.
Acum, satul are din nou ocazia sa intre in istorie, pentru ca primarul, care se cheama – cum altfel ? – Carnat, l-a invitat pe prefectul de Alba – cum altfel? – Cosminel Covaciu, la tranta. Miza e mare. Mare la fel ca cei doi combatanti, ca fiecare dintre ei depaseste 100 de kilograme. Un chintal, adica. Cosminel, bibeloul judetului Alba, e mai mare la stat, are vreo doi metri fara cateva deste, pe cand primarul din Mihalt ii ajunge pe la nivelul pieptoralilor.
Si micul Marinel Carnat s-a decis sa dea de pamant cu primul om al judetului. Si nu oriunde, ci in ograda proprie, la Mihalt, la intrecere. Daca iese Cosminel deasupra, primarul da un porc de 200 de kile, ca sa faca adica niste carnat. Daca primarul ii sare-n piept lui Cosminel e mai bine, ca scoala din localitate va fi dotata cu termopane.
Inainte de a intra in vestiarele celor doi, ar mai trebui sa spunem ca primarul din Mihalt e fost luptator de performanta si ca i-a dat lui Cosminel maxim 10 secunde de stat in picioare. Galeria va fi asigurata de localnici cu furci, coase si cosoare. Si acum, dam pixu' reporterului nostru sub acoperire, care surprinde artistic pregatirile din tabara celor doi, Marinel si Cosminel.
Nu stim ce-a fost inainte, poate gaina sau oul,
In prezent se poarta, insa, Carnatul si Bibeloul
Si-auziti ce veste mare spun trompetele in zare:
Astia doi, pe o pasune, isi dau aprig la picioare.
Antrenat in lupte grele e micutul Marinel,
De si-a pus in cap sa-l bata pe uriasul Cosminel,
Doar i-a spus-o verde-n fata cand l-a invitat la tranta
Ca il stoarce, il intoarce si apoi pe jos il zvanta.
Zice Cosminel acasa: „Eu acuma ma incalt,
Plec, ca am putina treaba cu primarul din Mihalt
Si acum, din doua-una, ori ajunge el pe targa
Ori iese cum vrea Carnatul, pe mine ca sa ma sparga.
Eu m-am antrenat cu cinste si stiu scheme barosane
Ca n-am chef sa-i pun de-a moaca lui, la scoala, termopane
Daca-l bat, sa fiti pe faza, ca aduc cand ma intorc
Glorie, faima, si in spate o carcasa grea de porc”.
Dar, mai prejos nu se lasa nici primarul Marinel:
„Ce, io-s tont, sa-i dau de-acasa lui Covaciu un purcel?
Dupa ce il culc in iarba, ii mai dau si un picior,
Ca sa vada toata lumea cat am fost de luptator.
Mai bine il bat, sa-mi faca mie-n sat niste cadouri,
Nu degeaba are-n Alba fabrica de bibelouri
Si daca ma gandesc bine, langa geamul termopan
Numai bine nimereste un ghiveci de portelan”.
Acum, potrivit pentru inceperea luptei ar fi indemnul „trantiti-va”, numai ca, asezonat cu politica, pariurile si umezeala de toamna, incurajarea noastra este: „BALACARITI-VA”.
