De cateva luni se tot discuta despre schimbarea celor doi presedinti de la Senat si Camera. Nu este zi sa nu se vorbeasca de inlocuirea lui Adrian Nastase si a lui Nicolae Vacaroiu. Demersurile Aliantei sunt facute insa fara prea mare convingere daca nu s-a reusit pana acum ducerea la bun sfarsit a planului initial. Daca acest plan exista cu adevarat. Pentru ca toata aceasta tevatura da senzatia ca PD si PNL nu prea stiu ce vor. Timpul trece si se bate apa in piua intr-o veselie. In afara de declaratii, care mai de care mai amenintatoare, nu am avut senzatia ca se inainteaza. Este o situatie care convine celor doi lideri pesedisti. Lui Adrian Nastase ii arde chiar de glume cand ii vede pe liberali si democrati cum se chinuiesc sa gaseasca formula legala pentru lasarea lor la vatra. Mai mult, considera ca, daca schimbarea va reusi pana la urma, aceste functii din Parlament nu pot reveni decat PSD. Cu alte cuvinte, degeaba se agita puterea. La randu-i, Vacaroiu nu lasa din mana Constitutia peste care, sustine el, nu se poate trece indiferent de caile de atac folosite de partidele din Alianta. Evit sa spun din Coalitie dintr-un motiv foarte serios: neincrederea. Nimic nu poate garanta ca politicienii lui Voiculescu vor vota inlocuirea actualilor presedinti de la Senat si Camera Deputatilor. Aici este un mare pericol. Poate ca udemeristii se vor tine de cuvant, spun poate, dar in conservatori in nici un caz nu poti avea incredere, fiind dispusi in orice moment sa treaca alaturi de prietenii din PSD daca interese o cer. Iar interese sunt cu carul. Repet, sunt pericole reale, care nu pot fi neglijate. Daca se trece peste ele, considerandu-le nesemnificative, se poate alege praful de tot. Asta nu explica taraganeala de luni de zile pe care o dezvolta parlamentarii liberali si democrati, de parca acesta ar fi scopul final asteptat. Presupun ca, atunci cand au hotarat sa scape de Nastase si Vacaroiu, au gandit un program de actiune plecand de la legi si regulamente. Ar fi grav daca s-a mers dupa principiul „vom trai si vom vedea”. La esec nici nu vreau sa ma gandesc. Ar fi o palma data care va lasa urme.
