Majoritatea celor care se duc în Tibet o fac pentru a găsi inspiraţie, pentru a medita sau pentru a trăi o aventură de neuitat. Însă toţi, fără excepţie, vizitează palatul Potala din Lhasa, reşedinţa oficială a lui Dalai Lama până în 1959, când cel de-al 14-lea purtător al acestui titlu a fugit în India, la Dharamsala, după o revoluţie eşuată împotriva chinezilor. Azi palatul Potala este muzeu. Unul dintre cele mai mari şi mai interesante din lume.
Clădirea, lungă de 400 de metri şi lată de 350 de metri, este protejată de ziduri a căror grosime atinge chiar şi cinci metri, iar în fundaţie a fost turnat cupru pentru a o solidifica, fă- ând-o astfel rezistentă oricărui cutremur. Construcţia palatului a început în anul 1645, la indicaţiile celui de-al cincelea Dalai Lama, şi a durat până în 1694, 12 ani după moartea sa. De atunci şi până la jumătatea secolului trecut palatul a fost reşedinţa lui Dalai Lama şi a Guvernului Tibetan.
În momentul în care ajungi în faţa imensei clădiri nu numai că eşti copleşit de masivitate, dar toate simţurile încep s-o ia razna – fie de la mirosul de tămâie, de la mulţimea de pelerini sau de la magicul – inexplicabil unei minţi raţionale – acestui loc sfinţit timp de sute de ani de atâţia lideri spirituali. Îţi faci curaj şi intri, mai degrabă împins de curiozitate, decât de ceea ce ştii că ar trebui să găseşti acolo. Departe de a dezamăgi, interiorul palatului este cumva auster, sub ceea ce te aşteptai de la o faţadă atât de opulentă şi de la o religie atât de colorată, cum este cea buddhistă. Pare mai degrabă un interior de şcoală părăsită, fără reprezentări care să aducă aminte sau să ţină trează memoria unor timpuri apuse. Iar acest lucru este explicabil prin faptul că toate decoraţiunile şi obiectele preţioase au fost luate de chinezi şi împrăştiate pe tot cuprinsul ţării la diverse expoziţii permanente şi muzee. Însă spiritul Potalei, de pe vremea lui Dalai Lama, este încă acolo.
Cele mai vizitate locuri din palatul Potala sunt zona unde locuia Dalai Lama şi curtea sa, numită Palatul Alb, şi zona în care se află templele şi locurile de rugăciune, Palatul Roşu. Chiar dacă azi, aici, nu mai are loc nici un fel de ceremonie religioasă, buddhişti din toată lumea vin şi se închină în aceste temple.
Palatul Potala este simbolul durabil al religiei buddhiste, un loc sfânt care va rămâne pe pământul sfânt al Tibetului ca mărturie că religia încă este vie, în ciuda regimului comunist.
Palatul are peste 1.000 de camere, există aici 10.000 de altare şi circa 200.000 de statui. Construit la altitudinea de 3.700 de metri, în imediata apropiere a oraşului Lhasa, Palatul Potala se ridică încă 300 de metri de la nivelul locului pe care se află. În 1994, Palatul Potala a intrat în patrimoniul mondial UNESCO.
În Lhasa se ajunge cu avionul sau cu trenul.
Pentru călătorii români cea mai populară opţiune este să viziteze capitala tibetană ca o excursie în timpul unui sejur în Nepal. Există multe agenţii în ţară din Himalaya care organizează excursii în Tibet, aşa că preţurile sunt foarte competitive. Alternativ se poate ajunge cu avionul prin Beijing sau cu trenul (în jur de 48 de ore), tot din capitala Chinei.
