Noile amendamente la Codul Penal au împărţit legal, nu numai de facto, România în două categorii de cetăţeni: unii, câteva mii de aleşi (parlamentari, primari, consilieri), pot lua mită cu impunitate; ceilalţi, milioane, nu.
Parafrazând celebra maximă a lui Clausewitz, am spune că, pentru politicienii din USL, politica este continuarea hoţiei cu alte mijloace. Cum altfel am putea caracteriza evenimentele de săptămâna trecută, când majoritatea a reuşit să voteze schimbări fundamentale în noul Cod Penal, în scopul dezincriminării corupţiei şi a conflictului de interese, şi a încercat, deocamdată fără succes, să treacă o lege care amnistiază şi graţiază delicte de până la 6, respectiv 7 ani, inclusiv pe unele dintre cele legate de fapte de corupţie? Şi, până la urmă, nici măcar nu este vorba de „alte mijloace“ în mod absolut: căci fuga de ochii presei în parlament, votarea în comisia juridică a Camerei în timpul nopţii, apoi încercările disperate ale lui Ponta şi Antonescu de a evita răspunderea, în final decizia lui Antonescu de a abandona partida, pentru a salva ceea ce se mai putea salva din imagine – totul aminteşte de metodele unor hoţi prinşi în flagrant de poliţie şi care aplică sănătosul principiu „scapă cine poate“.
Dar e mult mai rău, de fapt, decât o încercare de legalizare a hoţiei. Noile amendamente la Codul Penal au împărţit legal, nu numai de facto, România în două categorii de cetăţeni: unii, câteva mii de aleşi (parlamentari, primari, consilieri), pot lua mită cu impunitate; ceilalţi, milioane, nu. Un poliţist, sau un medic, sau un profesor prinşi cu şpagă pot face închisoare; pentru aceeaşi şpagă (sau una cu mult mai mare), luată în aceleaşi condiţii, un deputat, un consilier sau un primar sunt oameni cinstiţi, deoarece, sub pretextul ridicol că nu sunt „funcţionari publici“, nu mai există articol de lege împotriva lor. Însuşi fundamentul oricărui stat modern de drept – egalitatea înaintea legii – e subminat dintr-o trăsătură de condei.
Citeşte continuarea articolului în Revista 22.
