Cine are televiziuni in portofoliu stie bine ce face. Ajunge, iata, in toiul campaniei electorale, sa le foloseasca din plin. Nu e vorba despre semnalarea prezentei lui Geoana la meciul dintre Unirea Urziceni si FC Sevilla, despre care a scris la vreme Catalin Tolontan. Nu e vorba nici macar despre discutiile anti-Basescu din studiourile Antenei 3 si Realitatii TV, si nici despre cele pro-Basescu de la B1TV. Pentru ca nu printr-o discutie la masa se intrebuinteaza potentialul televiziunii la maximum. E vorba de palma data pasamite de Basescu in 2004. si fac aici o paranteza. Zilele trecute imi spune un amic, uite, am participat la un curs de perfectionare foarte plicticos, era sa adorm acolo. si, adauga, ma gandesc la unii parlamentari, batrani, carora li se face somn. Acum ii inteleg si pe ei.
Da, raspund eu, dar asta-i costa foarte scump, pentru ca ajunge sa inchizi ochii o secunda si gata, daca cineva te filmeaza, afla toata tara ca esti un lenes care-si ia banii degeaba. Pentru ca supravegherea video este o arma foarte puternica in manipularea opiniei publice. Toata lumea stie ca Basescu e un tip coleric si rau de gura. Dar nu stiu daca ar fi in stare sa loveasca un copil. stiu ca i-ar raspunde, si am avut ocazia sa-l aud si sa-l vad raspunzand urat. Oamenii politici joaca un rol greu, mai ales in campania electorala. Nu numai ca trebuie sa minta cu convingere, dar trebuie sa se prefaca in viata publica de zi cu zi. Pentru ca tot ce ii priveste este supravegheat mereu. si, la un moment dat, apare imaginea care-i incrimineaza.
Toata lumea stie ca intr-o campanie electorala se lucreaza pentru producerea de emotii alegatorilor. E ca la un "Tradati in dragoste": cativa actori se prefac ca traiesc o situatie pe care ei de fapt o interpreteaza. Pentru ca, daca discursul lor poate fi mereu suspect de cabotinism, ramane imaginea. Imaginea nu minte, crede lumea. Singurul adevar recognoscibil a ramas imaginea. Un gest, un decor, o deraiere comportamentala, toate astea pot fi surprinse in imagini. Credem in imagini pentru ca nu ne mai ramane nimic altceva, iar imaginea care ne este aratata e mai adevarata decat ceea ce vedem in realitate. Unii l-au vazut pe Basescu lovind copilul, altii au jurat ca n-a miscat un deget. Da, dar in imagine se vede cum Basescu intinde palma spre copil, iar el face cativa pasi inapoi. E o imagine.
Daca ne-am aminti de propria noastra asa-zisa revolutie televizata, am sti nu numai ca si imaginile mint, dar ca ele mint cel mai eficace, pentru ca sunt cele mai credibile. Nu stiu daca e adevarat ca Basescu l-a lovit pe copil. Mi se pare ciudat ca imaginea asta din 2004 apare in 2009. Mi se pare insa foarte straniu ca imaginea asta reprezinta acum principalul argument al unora impotriva altora. In loc sa avem dezbateri despre programe de guvernare, noi avem imaginea, bricolata sau surprinsa, a unui gest care invita la o judecata caracteriala. De aceea, eu nu cred ca politica murdara se bazeaza pe prostia alegatorilor. Se bazeaza pe prevalenta emotiei, lucru valabil si-n cazul politicienilor insisi. Omul este o fiinta emotiva, iar deciziile lui sunt rareori rationale. Televiziunea este dovada cea mai clara a acestei ierarhii a functionarii mintii omenesti.
