Desi in aceasta pagina nu am obiceiul sa fac destainuiri personale, voi relata o amintire legata de moartea lui Vlad Georgescu, fostul director al "Europei Libere". Prilejul mi-e dat de revelatiile recente aparute initial pe Hotnews.ro, datorite lui Dan Tapalaga, despre "Cum ucidea Securitatea".
… Am petrecut revelionul anului 1987-1988 la München, cu ziaristii de la "Radio Europa Libera". Eram prieten cu multi dintre ei, apropiat de toti. Eu insumi, in calitate de colaborator extern, contribuiam cu articole politice si culturale la activitatea acestui post.
In ziua de 31 decembrie, catre pranz, m-am intalnit cu vechiul meu prieten Gelu Ionescu, o voce a exilului, deja de multi ani seful sectiei culturale. In fata unui pahar de bere, intr-una din braseriile din centrul orasului, Gelu mi-a revelat ce-l preocupa: Vlad Georgescu, directorul postului, hotarase sa transmita, intr-un serial care trebuia sa dureze mai multe luni, amintirile generalului Pacepa, "Orizonturi Rosii", cu amanunte din intimitatea nomenclaturii comuniste. Vlad anuntase acest lucru pe postul de radio. Pentru autoritatile din tara, perspectiva transmiterii radiofonice a "Orizonturilor" era un cosmar. Securitatea, imi relata Gelu, expediase un emisar la München pentru a-l preveni pe Georgescu ca, daca difuza emisiunea, "nu va apuca sfarsitul anului".
Vlad Georgescu era un om care, dupa propria lui marturie, nu cunostea frica. Nu a tinut seama de avertismentul care i s-a dat si, in lunile urmatoare, a transmis memoriile lui Pacepa. La inceputul lunii august 1988 au aparut primele simptome ale unui cancer cerebral. In noiembrie, "inainte de sfarsitul anului", murea. Era al patrulea director al "Europei libere" care deceda in conditii pe care numai eufemistic le putem numi "suspecte". Mihai Cismarescu, Emil Georgescu, Noel Bernard, Vlad Georgescu… in total patru directori ai Europei Libere au murit tineri si in functie, iar despre ultimii doi stim sigur ca au fost asasinati de "Organe". Toti colaboratorii postului au fost amenintati, fara incetare… Pentru ca spuneau adevarul despre Romania si dictatura ei comunista, pentru ca erau, in conditiile terorii, singurele voci ale Romaniei care se auzeau. Chiar putinii care, in decursul timpului, au avut curajul sa vorbeasca din tara, au facut-o prin "Europa Libera". Printre ei, deosebit de consecventa, era doamna Doina Cornea, care reusea sa transmita mesajele ei la München.
Tentativele de sabotaj si de asasinat erau o componenta esentiala a activitatii "Organelor", angajate intr-o lupta fara crutare contra exprimarii libere, imposibile in tara. E drept, exista si o contrapropaganda prin revistele partidului, care isi permitea sa-i numeasca pe cei de la "Europa Libera" "ieniceri". Acesti activisti ai minciunii sunt azi bine mersi, reciclati ca prosperi analisti imobiliari si ezoteristi sau ca ganditori ortodoxisti, cand nu sunt oameni politici si notabili, ca dl Ilie Merce, parlamentar PRM, membru activ, pe vremuri, al celulei anti-Europa Libera. Pentru Securitate nu era suficienta polemica, fie ea si calomnioasa si injurioasa. Primise de sus, de la "Arhitectul sef" (numele conspirativ al lui Ceausescu), misiunea sa ucida si se achita de ordin cu constiinciozitate.
In fond, se infruntau in acei ani doua grupuri, doua conceptii asupra Romaniei. Pentru cei de la Securitate, Romania era entitatea care servea interesele unei clici, "Conducerea de Partid si de Stat". Aceasta factiune trebuia aparata fara scrupule. Pentru cei de la "Europa Libera", Romania era o tara in suferinta si exista o speranta: sa devina o democratie cu fata intoarsa spre Occident.
Au trecut aproape doua decenii de la prabusirea regimului comunist. E o perioada scurta pentru istorie, dar se pot trage totusi unele concluzii. Nici unul dintre colaboratorii, interni sau externi, ai postului münchenez nu detine si nu a detinut vreo pozitie politica in Romania. Erau patrioti, idealisti care-si doreau in primul rand o Romanie libera si normala, nu, pentru ei, ministere si afaceri manoase. si, in ciuda multor dificultati si sacrificii, au reusit, dar nu in folosul lor.
Pentru cei de la "Organe", idealul il constituiau stagnarea, prelungirea la infinit a "Orizonturilor rosii". Istoria le-a rezervat o surpriza placuta: elita politico-economica romaneasca, chiar si azi, dupa atatia ani, este formata pe scheletul vechii Securitati si al nomenclaturii care o controla. "Ei" sunt pretutindeni. Paradoxul istoriei noastre recente este acesta: ideile celor de la "Radio Europa Libera" au castigat. Dar cei care au pretins sa le aplice au fost ceilalti. Este viciul fundamental al societatii romanesti, bazat pe complicitatea celor care au practicat terorismul de stat si care azi, scutiti de obligatia de a-i apara pe "conducatorii iubiti", isi vad, mai in liniste ca altadata, de propriile afaceri. In acelasi spirit conspirativ, si, pe deasupra, "privatizati". Nu resentimentul si nici dorinta de razbunare trebuie sa determine actele noastre. Dar cei care au pus mana pe parghiile de conducere ale Romaniei, atunci, in 1990, au prea multe cadavre pe constiinta pentru a actiona cu buna-credinta.
Ion Vianu este scriitor
