» La TIFF, oamenii au putut-o vedea pe Oana Pellea intr-o ipostaza inedita: o Rita sud-americana, plina de energie si voluntara, o vezi in stare sa schimbe lumea cu totul.
» Despre acest rol din "I Really Hate My Job" al regizorului britanic Oliver Parker, actrita spune ca reprezinta o schimbare in cariera ei.
» Filmul va intra pe ecranele de la noi in aceasta toamna. Retineti ca este tonic, are un scenariu fabulos si ca merita sa-l vedeti.
Elena Vladareanu
redactor
» Apucati sa vedeti filme la festivaluri? Va intreb asta pentru ca vad ca oamenii din industrie sunt prinsi intre interviuri si conferinte de presa.
— Nu prea. Daca esti in juriu, le vezi doar pe cele din competitie si iti pare rau de celelalte. Acum am vazut trei-patru filme, iar maine plec.
» Ati spus de fiecare data ca va place in mod deosebit sa veniti la TIFF. Ce gasiti aici si nu gasiti la alte festivaluri?
Are o energie speciala. Are o organizare din ce in ce mai buna, ceea ce e remarcabil. Selectia pe care o face Mihai Chirilov de cativa ani, o selectie "la sange", foarte dura, dar foarte "up to day", ceea ce e important. Sunt bucuroasa ca de la an la an comentariile invitatilor din strainatate la adresa festivalului sunt din ce in ce mai laudative si in Europa s-a dus deja faima unui festival serios.
"La 45 de ani m-am hotarat ca nu mai am nimic de demonstrat"
» Filmul "I Really Hate My Job", prezentat aici in premiera mondiala, a avut mare succes la public. Dupa proiectie, ati spus ca acest film marcheaza o schimbare in cariera dumneavoastra si ca de acum incolo nu veti mai accepta decat roluri in filme in care sa va faca placere sa jucati.
Da, e un mare adevar. Nici pana acum nu am acceptat ceva care sa nu-mi faca placere. Insa sa zicem ca, daca mai voiam sa demonstrez ceva… "omenirii" – ca sunt talentata sau ca sunt desteapta sau ca merit sa fac aceasta meserie -, la 45 de ani m-am hotarat ca nu mai am nimic de demonstrat, ci doar sa ma bucur. Ce a fost la premiera a fost absolut magic. Aveam mari emotii, pentru ca fiind premiera mondiala nu stii cum reactioneaza publicul. Cei din echipa au fost uimiti de inteligenta spectatorilor, nu au crezut ca oamenii vor prinde toate subtilitatile si au fost incantati ca au facut-o. Pentru mine, a fost una dintre cele mai frumoase zile pe care le-am trait. si ciudata in acelasi timp, pentru ca inainte am vazut un film pe care l-am facut acum 17 ani (Oana Pellea se refera la filmul "Unde la soare e frig", regia Bogdan Dumitrescu, din 1991 – n. red.).
» Rolul din filmul lui Oliver Parker este primul rol de comedie pe care l-ati avut. Ne asteptam la alte roluri asemanatoare?
Pana acum, am jucat poate prea multe drame si tragedii. Nu neaparat ca o sa accept numai comedii. Accept orice rol bun, care reuseste sa ma duca mai departe. Consider foarte importanta oferta lui Parker pentru mine pentru "I Really Hate My Job", mi-a dat ocazia sa merg pe un teren pe care lumea nu ma vazuse. In teatru am mai facut comedie, dar in film niciodata.
A castigat rolul in fata actritelor lui Almodovar
» Chiar daca ati mai povestit cum ati ajuns la acest rol, eu va propun s-o mai facem o data.
Agentul meu de la Londra mi-a trimis scenariul. L-am citit in jumatate de ora. Tin minte ca eram in pat si radeam singura cu scenariul in brate. Asta nu mi se mai intamplase niciodata pana atunci. Am pus mana pe telefon, am spus da si am intrebat pentru ce rol, banuind totusi ca e vorba de Rita. si daca m-ar fi intrebat cineva ce rol vreau, as fi spus Rita. A trebuit sa dau o proba. M-am intalnit cu Parker, am citit o bucata din piesa, am avut o discutie cu el, iar el a fost foarte sincer si mi-a spus: "Esti deja pe lista scurta pe care o am in cap, dar trebuie sa ma duc la Madrid". Agentul lui ii aranjase o intalnire cu actritele lui Almodovar. Ceea ce a si facut. M-a sunat chiar de acolo si mi-a spus: "Rolul e al tau".
» E interesant ce-mi spuneti. Acelasi lucru mi l-a spus Alexandra Maria Lara referitor la rolul ei din acest film, ca nu si-ar fi dorit un alt rol. Conteaza ca aceasta chimie intre tine si personaj sa functioneze perfect de la inceput?
Se poate intampla si sa nu functioneze si sa incepi sa-ti indragesti personajul treptat. Dar cand dai de un astfel de rol, care simti de la inceput ca ti se potriveste, e mare lucru. Mai e ceva: chimia dintre cele cinci actrite functioneaza perfect. Iar asta mi se pare grozav, pentru ca implica si o anumita calitate umana, un anumit mod de a vedea meseria, chiar viata.
"Experienta cu «Children of Men» a fost fabuloasa"
» Ce au insemnat pentru dumneavostra aceste roluri, Rita din "I Really Hate My Job" si cel din "Children of Men"? Care a fost mai dificil?
Nu stiu ce sa raspund. Nici un rol nu este mai greu sau mai usor decat celelalte. Fiecare cu istoria lui si cu greutatea lui, fiecare aduce ceva in viata si in cariera ta.
Experienta cu "Children of Men" a fost fabuloasa. Faptul ca l-am cunoscut pe Cuaron, pe care il consider unul dintre cei mai mari regizori ai lumii, si ca m-am simtit apreciata si respectata de el, dar si de Owen, de tot staff-ul englez, a fost flatant. E foarte important sa te simti respectat, iar ei stiu sa faca asta.
» Si aici nu?
Aici nu. In primul rand nu te respecta sistemul. si de aici se trag toate celelalte. Intotdeauna mi-am spus ca nu ai cum sa fii pe placul tuturor. Nici Iisus nu a fost pe placul tuturor. Unii ma plac, unii nu ma plac. Unii spun ca sunt proasta, alti ca sunt desteapta. Unii spun ca sunt urata, altii nu ma vad asa. Este imposibil sa placi la toata lumea. Important e, cred eu dupa vreo 25 de ani de meserie, ca tu sa-ti faci treaba cinstit si responsabil si cu mare placere si sa incerci sa daruiesti, cui vrea sa primeasca, ce ai inteles tu pana in clipa de fata. Comentariile, toate astea… nu ca nu ma intereseaza, dar nu mai sunt job-ul meu, job-ul meu este sa-mi vad de drum.
» Exista in momentul de fata un regizor roman cu care v-ati dori in mod special sa lucrati?
Sunt multi regizori romani pe care ii apreciez, atat din generatia tanara, cat si din generatia mai putin tanara. Nu pot sa spun ca mi-as dori, pentru ca nu mi-as dori sa lucrez cu nici un regizor din lume in mod special, in afara de Scorsese. Nu ma intreba de ce, pentru ca nu stiu. Pur si simplu Scorsese. Sunt foarte multi regizori mari in lume si, slava Domnului, acum si in Romania.
Trebuie sa pastram raportul cinstit intre cat de mare este meritul lui Mungiu si cat al cinematografiei romanesti
» Pentru ca am ajuns aici, care sunt, din punctul dumneavoastra de vedere, cele mai importante schimbari aduse de, hai sa spunem, noua generatie de regizori?
Nici mie nu-mi place sa-i bag pe toti intr-o oala. Cred ca este o regula a timpului. Cred ca dupa o perioada de liniste sar niste varfuri, sar niste personalitati. Cand se va trage linia, vor face parte dintr-o generatie. Dar ei acum sunt niste varfuri, fiecare cu drumul lui, fiecare foarte personal, iar asta imi place, fiecare foarte luptator pe culoarul lui. si-au facut relatii singuri si au ajuns unde au ajuns nu pentru ca au fost sustinuti sau impinsi de cineva. Trebuie spus asta.
Noi acum ne laudam cu cinematografia romana, dar trebuie sa pastram raportul exact si cinstit fata de cat este meritul unui mare talent, ca Mungiu, si cat este meritul cinematografiei romane si cat a ajutat aceasta. Nu stiu ce aduc nou, dar e foarte bine ce se intampla cu ei deocamdata. Singura mea frica este sa nu intre intr-o competitie prost inteleasa, intre ei. Pentru ca asta este moartea. si competitia reala in arta nu exista decat cu tine. In clipa in care incep invidiile, si traim intr-un mediu care functioneaza cu orgolii si lupte de putere, in clipa in care intri in zona asta, pierzi trenul. si asta se vede, se simte si e pacat.
