Până când coana mare Curtea Constituţională catadicseşte a se pronunţa în privinţa rezultatelor referendumului, nici măcar Traian Băsescu nu cutează a reveni la Cotroceni. Se vede că ICR are programare la Curtea Constituţională înaintea referendumului, aşa că… răbdare! Dacă se vor afla şi datele ultimului recensământ al populaţiei, ehei, alta ar fi situaţia. Totul depinde acum de INS, deci… răbdare! Dacă vă amuză, puteţi medita asupra diferenţelor dintre statul de drept şi Castelul din romanul lui Franz Kafka.
Sunteţi mulţumiţi de rezultatele referendumului? Mie nu-mi plac. Le-aş fi vrut categorice, clare. Aşa cum sunt, nu deschid perspectivele unei reconcilieri facile, ale unor negocieri oneste şi transparente, ale unei păci sociale solide, ci, dimpotrivă, tulbură şi mai tare apele.
Cel mai bine ar fi fost ca acest referendum, păgubos pentru toată lumea, să nu fi avut loc – şi preşedintele Băsescu a spus-o înaintea mea. Ca să ne întoarcem de unde plecarăm, am făcut eforturi uriaşe, am plătit preţuri enorme, ne-am tocat nervii, ne-am sfădit ca nebunii şi tămbălăul este departe de a se încheia. Prima dovadă în sprijinul afirmaţiei mele ne-o oferă leul, care pare a-şi reveni cât de cât la primele semne de încetare a coşmarului referendumului. Bine ar fi să revenim fiecare la ale noastre, ca şi cum nici nu ar fi fost acest referendum, dar mă tem că nu va fi aşa de simplu.
Referendumul este o armă puternică, periculoasă, cu două tăişuri. Nu se recurge la ea decât în situaţii extreme, foarte rar, întrucât aceia care ar fi tentaţi să iniţieze această procedură ştiu că e o armă care se poate oricând întoarce împotriva lor. A fost cazul să afle acest lucru şi Victor Ponta, dar cu ce notă de plată pentru România! Cât de des recurg la referendum democraţii consolidate precum SUA, Anglia, Franţa, Germania etc.?
Nesăbuinţa tandemului Ponta-Antonescu va costa scump USL, pentru că eşecul – şi ce eşec! – va cântări greu la alegerile parlamentare din noiembrie. Acum se jeluiesc şi plâng cu lacrimi de crocodil că i-a păcălit Băsescu, dar s-au păcălit singuri. De exemplu, se poate imagina neghiobie mai mare decât să-ţi pui semnătura pe un document vizând desfiinţarea Curţii Constituţionale exact în momentul când trebuie să faci proba respectării statului de drept? Pe de altă parte, şahul politicii nu este un sport la îndemâna oricui, iar abilitatea lui Traian Băsescu este cunoscută. Cu alte cuvinte, rezultatele referendumului sunt pe deplin explicabile.
De la bun început, amatorismul şi iresponsabilitatea în organizarea referendumului s-au evidenţiat în modul defectuos şi îmbârligat în care a fost pusă întrebarea de pe buletinul de vot. Puteai să crezi că e un subiect-cimilitură de-al Abramburicăi, de la vreun examen de bacalaureat sau de capacitate. Pentru a-i spune NU lui Traian Băsescu trebuia să votezi DA! Iar ca să-i spui DA preşedintelui suspendat trebuia să votezi NU!
Facem un sondaj pe stradă să vedem câţi români de la oraşe şi sate, oameni care au votat, cunosc cuvântul „demitere”?
Televiziunile afişau: „DA sau NU pentru Traian Băsescu”, însă, de fapt, era DA sau NU demiterii. Ar fi interesant de ştiut câţi au votat spunând DA lui Traian Băsescu. Te doare capul dacă te gândeşti la acest referendum la care s-a votat… pentru contra, adică DA pentru NU şi NU pentru DA. Ce procent din alegători nu s-au prins de poanta lui Ponta şi au votat „DA, eu îl vreau pe Băsescu”? Care este rezultatul real, dacă mulţi alegători nu ar fi căzut în capcana de a vota… pentru contra?
ÎNTREBARE: În ce măsură rezultatul referendumului este viciat de capcana din buletinul de vot?
Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard.
