Intrat recent în politică, Daniel Funeriu a reuşit să enerveze prin proiectul legii educaţiei pe care îl susţine pe toată lumea din învătământ: părinţi, profesori, rectori şi studenţi.
Ministrul Daniel Funeriu se declară optimist că legea edu¬caţiei naţionale, aprobată de Guvern, va ieşi din Parlament într-o formă coerentă. Conştient că până în acest moment proiectul său nu a obţinut nici acordul profesorilor, nici pe cel al studenţilor sau al elevilor/părinţilor, ministrul admite că legea este perfectibilă şi aşteaptă ca îmbunătăţirea ei să aibă loc ca urmare a dezbaterilor din Parlament.
Ce şanse are legea dvs. să rămână în forma pe care o doriţi după adoptarea de către Parlament, să nu fie „măcelărită”?
D.F.: Nu este în interesul nimănui să măcelăreşti o lege. Eu cred în buna-credinţă a oamenilor din Parlament preocupaţi de educaţie. Toţi au, de altfel, obligaţia să aprobe această lege, având în vedere că au semnat Pactul naţional pentru Educaţie în 2007. Vă asigur că legea va ieşi coerentă. Sunt şi măsuri care poate trebuie puţin mai atent discutate, chiar să modificăm unele articole, dacă este cazul.
Una dintre cele mai contestate prevederi ale proiectului loveşte în oameni politici. Mă refer la rectori universitari cu funcţii în Parlament.
D.F.: Deci în Parlamentul României, la capitolul rectori, PSD plus PNL au trei la zero versus PDL.
Tocmai de aceea…
D.F.: Această lege este pentru elevi, pentru studenţi şi pentru profesorii de calitate care activează în sistem. Nu am făcut o lege împotriva cuiva. Dacă vrei să modernizezi un sistem, trebuie să modernizezi motorul acelui sistem. Or, motorul sistemului educaţional din România este în universităţi. Cele două măsuri – modul în care este selecţionat rectorul şi prevederea conform căreia vârsta legală de pensionare la profesorii universitari este de 65 de ani – sunt măsuri-cheie.
Principala temere este legată însă de politizarea universităţilor: ministrul semnează ordinul de numire a rectorului şi are dreptul să-l demită.
D.F.: O dată cu acreditarea universităţile au obţinut şi o răspundere publică foarte importantă. În cazul în care se constată nerespectarea obligaţiilor de răspundere publică, evident că ministerul, în calitate de finanţator principal, ca garant al calităţii actului educaţional care se petrece în sistemul educaţional din România – pentru că, să nu uităm, diplomele eliberate de universităţi, între altele, au antetul ministerului -, este obligat să ia măsuri. Aşadar, este o denaturare a adevărului să se spună că nu respectăm autonomia universitară; dimpotrivă, o respectăm şi o facem mai puternică. Este ciudat că acuzaţiile de politizare vin din partea a doi rectori: unul, senator PSD actual, fost ministru PSD, rector în acelaşi timp (Ecaterina Andronescu – n.red.), celălalt, fost ministru al Educaţiei şi el, membru în Biroul Politic al PNL (Andrei Marga – n.red.). Care este credibilitatea acestor două persoane care împreună au condus aproape zece ani educaţia din România?
Înţelegem că se schimbă şi modul de selecţionare a rectorilor.
D.F.: Rectorul va fi ales de către o comisie desemnată de Senatul universităţii, dar compusă din 50% membri externi. Vreau să vă citesc ce-a spus domnul Marga, care a devenit acum principalul acuzator al acestei legi, cerând profesorilor să semneze, ca-n anii ’50, petiţii împotriva ministerului. Iată ce spunea pe 16 august 2009, acum câteva luni, despre modul în care trebuie aleasă conducerea universităţilor. Citez: „Este, de asemenea, ora externalizării instanţelor de decizie privind conducerea universităţilor. O formulă de consiliu extern va fi indispensabilă şi în România. Sistemul de ocupare a funcţiilor – şef de catedră, decan, director de institut, rector – trebuie în întregime schimbat în direcţia externalizării duse cât mai departe”. Vă rog să verificaţi. Da, domnule Marga, sunt de acord cu dumneavoastră. Aici nu v-aţi înşelat. Dar astăzi ne atacaţi că facem exact ceea ce dumneavoastră doreaţi cu justeţe în august anul trecut.
Ce urmăriţi prin măsura comasării unor universităţi?
D.F.: Concentrarea resurselor. Ungaria, Danemarca, Franţa concentrează resursele. Asta facem şi noi. Citez din nou din domnul Marga – opoziţie, PNL, feroce adversar al acestei legi acum. 16 august 2009: „România trebuie să-şi asume neîntârziat adevărul că are prea multe universităţi şi prea puţini studenţi. Fuziunea universităţilor nu are, de fapt, alternativă”. Da, domnule Marga, aşa este. Ar trebui ca PNL, în virtutea acestor lucruri, să voteze cu două mâini această lege.
Cum se va face evaluarea universităţilor?
D.F.: Eu cred foarte mult în evaluarea făcută de experţi străini. Finlanda, Germania, Franţa, Danemarca sunt ţări care nu s‑au sfiit să-şi evalueze propriul sistem educaţional utilizând experţi străini. Nu văd de ce noi am avea complexe să facem acest lucru. Am prevăzut în lege posibilitatea ca agenţiile universitare din străinătate să facă acest lucru; desigur, procesul trebuie gestionat intern, dar evaluatorii să fie experţi străini. De ce? Pentru că ăsta este standardul obiectiv. Aşa se face.
Când va avea România o universitate în topurile internaţionale? În prezent, nici o universitate românească nu se află în top 500.
D.F.: Vom avea o universitate în top 500 cu cât mai repede cu atât vom reuşi să concentrăm resursele, când vom avea universităţi puternice, conduse de rectori puternici care să crească calitatea.
Vi se reproşează că le răpiţi profesorilor din şcoli şi licee şi ultimul avantaj: stabilitatea pe post, adică titularizarea.
D.F.: Această remarcă a opoziţiei este unul dintre atacurile cele mai joase la adresa profesorilor. Cum poate cineva să-şi permită să spună că stabilitatea, faptul de a nu putea fi dat afară, reprezintă singurul lucru pentru care un dascăl alege această meserie? În această lege se menţine titularizarea la nivelul şcolii. Acest lucru înseamnă o relaţie mult mai puternică între şcoală şi profesor. Şcolile au absolut tot interesul să ţină un profesor de calitate şi vor avea mijloacele de a face acest lucru. Tot aşa cum atunci când lucrurile nu merg, când dascălul nu se achită de datoria sa faţă de şcoală, aceasta va putea, desigur, să-l înlocuiască, evident, cu un punct de vedere clar al inspectoratului, cu un altul. Nici spiritul şi nici litera acestei legi nu sunt de a-l fragiliza pe profesor în relaţia sa cu angajatorul.
Ce garanţii avem că nu o să fie favorizaţi amicii din sistem, pe principiul „vino în şcoala mea, că am un post liber”?
D.F.: Angajările nu sunt la cheremul directorilor. Angajările vor fi făcute de consiliul de administraţie al şcolii cu expertiza inspectoratelor şcolare. Altfel spus, consiliul de administraţie (CA) care va fi compus din dascălii şcolii, finanţatorul, colectivitatea locală adică, şi părinţii împreună cu persoane din inspectoratul şcolar, în mod firesc. Legea spune foarte clar: posturile se ocupă prin concurs organizat la nivelul unităţii de învăţământ conform unei metodologii elaborate de minister. Prin urmare, CA nu va putea să permită practici care nu servesc acelei şcoli. Iar dacă va decide să facă acest lucru, va fi aspru sancţionat de comunitate. Părinţii nu vor putea accepta ca actul educaţional din şcoala în care învaţă copiii să fie în mâinile unor persoane alese pe alte criterii decât cele ale competenţei.
De ce aţi considerat necesară prelungirea ciclului gimnazial cu un an, adică până în clasa a noua?
D.F.: Învăţământul obligatoriu va fi până la vârsta de 16 ani. Clasa pregătitoare, la 6 ani împliniţi. Sunt multe motive pentru care acest lucru este necesar. Practic, 20% din copii abandonează şcoala după clasa a VIII-a, la 14 ani. De ce? Pentru că mulţi copii din mediul rural trebuie să meargă într-o altă localitate, într-un oraş, pentru a continua studiile şi mulţi dintre ei rămân la ţară. Ei înfruntă şi presiunea familiei să rămână la muncă. Trecerea clasei a IX-a la gimnaziu şi aducerea şcolii mai aproape de copil le va permite acestor copii mai multe lucruri: să termine învăţământul obligatoriu de 10 ani (nouă plus grupa pregătitoare de dinaintea clasei întâi – n.r.) în sânul comunităţii din care ei fac parte.
În cât timp se va aplica această măsură?
D.F.: Nu se poate realiza din acest an şi nu vom forţa lucrurile. Avem în vedere introducerea clasei a IX-a la gimnaziu din 2013-2014 încolo sau primii care termină nouă clase la gimnaziu să fie cei care intră acum clasa a V-a.
Cât de relevant este portofoliul pentru admiterea la liceu? Nu ar fi mai indicat ca liceele să fie lăsate să-şi selecţioneze în proporţie de 100% elevii?
D.F.: Noi am prevăzut prin această lege ca 30% din evaluare să fie făcute de fiecare liceu în parte, în funcţie de specificitatea sa. Că în loc de 30% trebuie 50% este un lucru de discutat. Portofoliul va constitui cartea de identitate educaţională a fiecărui elev. Relevanţa sa va fi mult, mult mai mare decât a unui carnet de note. O notă nu a reprezentat şi nu va reprezenta niciodată caracteristicile unui copil. Evaluarea nu mai trebuie să fie un baubau, o ghilotină care să poată să cadă în fiecare secundă pe traseul educaţional al fiecărui copil. Ea trebuie să aibă un rol formativ, de diagnostic, care să-i ajute în fiecare moment pe profesor şi pe părinte în deciderea viitorului educaţional. Iar portofoliul va fi principalul instrument de evaluare.
Mai schimbaţi ceva la examenul de bacalaureat de anul acesta?
D.F.: Vreau să fiu foarte clar înţeles. Bacalaureatul şi trecerea la liceu nu se vor modifica nici în acest an, nici în anul viitor. Unul dintre rolurile mele principale este să asigur stabilitate acestui sistem. Nu mai vreau părinţi înnebuniţi că nu ştiu ce se întâmplă cu copiii lor, nu mai vreau examene care se schimbă de la an la an, nu mai vreau această perpetuă pendulare între diferite experimente. Nu ăsta este sensul mandatului meu.
CV DANIEL FUNERIU
2009 Este numit ministrul Educaţiei în Guvernul Boc. Anterior fusese propus de două ori pentru acelaşi post în cabinetele Lucian Croitoru şi Liviu Negoiţă, respinse însă de Parlament.
2008 Intră în Parlamentul European ca reprezentant al PDL, după retragerea lui Dumitru Oprea, care a câştigat un mandat de deputat în Legislativul de la Bucureşti. În paralel, Funeriu activa la Bucureşti ca vicepreşedinte al Comisiei prezidenţiale de educaţie.
2006 Devine beneficiarul
unui proiect (grant) de cercetare al Uniunii Europene de circa două milioane de euro (Marie Curie Excellence Grant) în domeniul sistemelor biochimice complexe.
2002-2006 Cercetător ştiinţific şi liderul unui proiect de cercetare în domeniul nanotehnologiilor, la National Institute of Advanced Industrial Science and Technology din Osaka, Japonia.
1995-1999 Studii de doctorat la Universitatea „Louis Pasteur” din Strasbourg, concretizate cu teza de doctorat realizată sub îndrumarea profesorului J.M. Lehn, laureat al Premiului Nobel pentru chimie.
