O societate in care tehnologia ne poate ajuta sa facem orice. O societate in care formele de distractie si lucrurile care se cumpara iti pot indeplini orice vis. Intr-o astfel de societate traiesc "concretii".
O seara obisnuita intr-o ultra-tehnologizata societate a viitorului. Cu corpurile lor perfecte, modificate chirurgical si genetic, cu hainele lor perfecte, trei tineri ies seara in oras. Prima oprire: o vizita la "Arhive". Acolo pot trai sau, mai degraba, pot intra direct in orice film sau opera literara. Pot intra in orice personaj. Il pot devora. Acolo "Dune" sau "Razboi si pace" sunt doar pretexte pentru o experienta hi-tech, o experienta asemanatoare unei halucinatii sau, mai exact, unui "trip" unei calatorii.
Asta fac cele trei personaje din "Concretii", o piesa in care Vladimir Sorokin inventeaza nu numai o alta lume, dar si un nou limbaj. Cuvinte din chineza, cuvinte care si-au pierdut sensul de baza si tot felul de expresii alcatuiesc un jargon specific celor trei, un limbaj care accentueaza alienarea personajelor si societatea "bolnava" in care traiesc. E o societate in care omul se poate auto-reconstrui asa cum isi doreste. E un viitor in care societatea de consum a ajuns la apogeu. E o societate in care formele de distractie si tehnologia par ca au ajuns la un punct de unde nu mai au unde sa mai inainteze.
Nu stiu cat de distractiv poate fi spectacolul lui Alexadru Mihaiescu de la Green Hours, dar, cu siguranta, este cel mai ciudat spectacol din peisajul teatral bucurestean. Recomandabil tuturor doritorilor de experimente. Mai ales literare. Insa pe o piesa atat de "altfel", inventiile regizorale sunt minime sau aproape inexistente. Se tipa mult. Deranjant de mult. Prea mult si prea inutil. Singurele elemente bune din tot spectacolul sunt proiectiile video care contribuie decisiv la crearea acelei lumi in care realul se confunda cu imaginarul, in care nu mai exista deosebire intre un obiect creat digital si unul autentic. Proiectiile video sparg exact acea bariera intre realitatea palpabila si realitatea inventata, o granita pe care personajele nu o mai percep, pentru ca par a trai intr-un constant "trip", declansat nu prin intermediul substantelor halucinogene, ci cu ajutorul tehnologiei. Personajele lui Sorokin isi inlocuiesc parti ale corpului cu altele superioare calitativ, isi inlocuiesc emotiile cu unele create digital. Totul pentru a fi si pentru a trai "plus-plus", unde "plus" poate fi inlocuit cu orice cuvant de tipul "super", "misto", "beton", cool".
Insa, pe cat de interesant este limbajul propus de autor, pe atat este de dificil de urmarit, chiar daca, la inceput, spectatorii primesc un "Dictionar de terminologie chineza". Urmaritul reprezentatiei cu un "dictionar" poate fi amuzant, dar nu e tocmai facil sau placut. Si cum spectacolul nici nu dureaza mult, nu prea e timp sa apuci sa inveti expresiile.
Spectacolul de la Green Hours ramane o propunere interesanta. Din pacate e doar atat. Sorokin, un autor interzis in comunism, care a capatat foarte rapid notorietate mondiala dupa 1990, a fost pana nu de mult total necunoscut in Romania. Pana acum i-au fost traduse doua romane la Editura Curtea Veche, insa scrierile sale dramatice ramasesera ignorate.
Concretii
Drama, 45 min.
Autor: Vladimir Sorokin. Regia: Alexandru Mihaiescu. Cu: Andreea Bibiri, Monica Sandulescu, Katia Pascariu, Marius Damian.
Teatrul Luni de la Green Hours (Str. Calea Victoriei, nr. 120, tel: 0788.452.485)
Pret bilet: 15 lei.
