Noi, românii, cerem întotdeauna prea puţin pentru banii pe care-i plătim pe serviciile din această ţară. Această impresie, pe care o am de ani de zile, mi-a fost confirmată vineri, când am fost la piscina de la Domeniul Greaca. Un loc de agrement care a primit, în ultimii doi ani, mai multă atenţie decât merită, cel puţin din partea unor oameni din Bucureşti pe care-i credeam mai pretenţioşi în ceea ce priveşte petrecerea timpului liber.
Domeniul Greaca este un resort construit recent- din fonduri europene, înţeleg, după cum scrie pe panoul de la intrare- în apropiere de Dunăre, cam la 55 de kilometri de Bucureşti, la marginea localităţii cu acelaşi nume. Drumul până acolo este atât de prost semnalizat, încât este practic imposibil să nu încurci de câteva ori şi să ajungi acolo în vreo 2 ore, în loc de maxim o oră, cât ar fi fost firesc.
Intrarea în resort arată bine, iar procentul mare al maşinilor scumpe, din cele aliniate pe zeci de metri în faţa conacului, este un prim indiciu că locul este frecventat de o lume să-i zicem…bună. Din faţa clădirii principale, un drum de piatră coboară spre cele două piscine, una pentru adulţi şi cealalată pentru copii, care, de sus, arată ca două ligheane mai mari, în mijlocul câmpului, pline ochi de oameni care se bălăcesc pentru a scăpa de caniculă.
Intrarea costă 50 de lei de persoană, dar, înainte de plăti biletele, l-am întrebat totuşi pe omul de la intrare dacă mai sunt şezlonguri libere pentru că, de sus, păreau să fie toate ocupate. "Nu ştiu, căutaţi dumneavoastră", mi-a răspuns angajatul resortului. "Păi, ar trebui să ştim înainte de a plăti intrarea, pentru că nu vrem să stăm în picioare", fac o ultimă încercare. Nu prea aveam însă cu cine să mă înţeleg, mai ales după ce am primit asigurări că "dacă nu găsesc şezlonguri libere, sigur am să găsesc locuri la bar sau la restaurant"…Am intrat până la urmă, în ciuda acestor explicaţii ilogice ale angajatului, sperând să fie vorba doar despre nepriceperea acestuia. Adică, noi tocmai îţi dăm 100 de lei şi tu nu eşti în stare să ne spui, măcar, dacă vom avea sau nu pe ce să stăm la plajă?" Nu mai zic de faptul că ar fi fost normal să coborâm însoţiţi de un angajat, care să se asigure că vom avea două şezlonguri libere…citeşte continuarea pe travelzoom.ro
