În toată Europa Occidentală, cele mai faimoase ilustrate de Crăciun sunt inspirate din pictura marelui maestru flamand Pieter Bruegel cel Bătrân. Celebrele sale tablouri cu peisaje de iarnă se găsesc astăzi până şi pe feţele de masă sau pe şerveţelele de hârtie utilizate la cina sărbătorească de Crăciun.
Cele mai cunoscute lucrări ce au ca temă iarna ale maestrului flamand sunt „Vânători în zăpadă” (cunoscut şi ca „Întoarcerea vănătorilor”) şi „Peisaj de iarnă cu capcană pentru păsări”, ambele create în 1565 şi expuse azi la Kunsthistorisches Museum din Viena.
Lucrarea „Vânători în zăpadă” are ca personaje centrale trei bărbaţi şi câinii lor ce se întorc de la vănâtoare. Din „tablou” se înţelege că nu preau au avut noroc în expediţia lor. Unul are în mână ceva ce pare să semene cu cadavrul unei vulpi jigărite. Atât oamenii, cât şi câinii par să fie trişti şi îngheţaţi bocnă. Peisajul de iarnă transmite frigul prin tonurile reci, de alb şi gri. Copacii sunt complet goi de frunze, moara de apă e şi ea îngheţată şi părăsită. Pe fundul unei văi se vede satul acoperit de zăpadă. Din coşurile caselor iese fum, în depărtare se văd siluete de oameni ce patinează pe râul îngheţat, ceea ce dă şi un sentiment de pace şi de calm. Această pictură a făcut şi carieră cinematografică, făcându-se referirea la ea în filmul „Solaris” al lui Andrei Tarkovski şi în „Melancholia” lui Lars von Trier.
În „Peisaj de iarnă cu capcană pentru păsări”, Bruegel cel Bătrân, poreclit în epocă „Ţăranul”, dă dovada pasiunii cu care a pictat viaţa de zi cu zi a micilor comunităţi din Ţările de Jos. Pe râul îngheţat, transformat în patinoar, oamenii se mişcă pe patine, cu mic cu mare, unii din distracţie, alţii mergând spre reburile lor. Un tablou superb, cu o atmosferă atât de plăcută încât mai că-ţi vine să te muţi în el.
Crăciunul în viziunea „Ţăranului” flamand
Pieter Bruegel cel Bătrân a abordat în picturile sale şi teme religioase, legate chiar de sărbătoarea Crăciunului, plasate tot pe fundal hibernal. Este vorba despre lucrările „Recensământ la Bethleem” (1566), exspusă azi la Muzeul Regal de Artă al Belgiei, şi de „Masacrul inocenţilor” (1565-1567), expusă chiar în ţara noastră, la Muzeul Brukental din Sibiu.
Bethleemul Iudeii din Biblie este transpus în pictura lui Bruegel cel Bătrân într-un sat flamand într-o după-amiază tipică de iarnă. Maria, gravidă, este prezentată călare pe un măgăruş tras de dârlogi de Dreptul Iosif. Ei trec pe lângă o tavernă în faţa căreia oamenii sunt adunaţi buluc. Piaţa satului e plină-ochi de oameni, în ciuda frigului, iar copiii se joacă liniştiţi pe ghiaţă. Cum condiţiile de viaţă din Europa secolului XVI erau grele, familiile obişnuite dormind de-a valma într-o singură cameră, oamenii îşi petreceau timpul mult mai mult în aer liber, pe străzi şi prin pieţe, casa fiind doar locul în care se retrăgeau pentru odihnă sau pentru a lua masa. De aceea în tabourile maeştrilor flamanzi din secolele XVI-XVII, satele şi oraşele sunt înţesate de popor.
La fel se petrec lucrurile cu „Masacrul inocenţilor”, unde povestea biblică a uciderii pruncilor din ordinul regelui Irod, în încercarea de a-l omorî astfel pe Iisus, este transpusă plastic tot iarna şi tot într-un sat cu arhitectură flamandă.
