Municipiul resedinta al judetului Caras-Severin se confrunta cu o situatie paradoxala: oameni sunt saraci, locurile de munca putine si relativ prost platite, dar preturile pietei imobiliare au crescut in medie cu 30-35% de anul trecut pana acum si cresc in continuare. Asta daca ne referim la imobilele si terenurile care chiar isi gasesc cumparator, pentru ca oferta exista, e abundenta, iar preturile sunt comparabile cu cele din orase cu mari posibilitati financiare.
Supraoferta in crestere
Exista in anumite cartiere case pentru care se cer si pana la 40 sau 60.000 euro. Exista apartamente la bloc pentru care, la o prima intrebare, inainte sa le vezi macar, suma trece de 20.000 euro. Cat despre chirii, si acestea sunt la fel de oscilante. Cu cat suprafata este mai mare, cu atat chiria este mai redusa, pentru spatiile comerciale sau cele cu destinatie de birouri. Pe piata terenurilor din oras, situatia este ceva mai complicata. Majoritatea detinatorilor de terenuri nu vand, in asteptarea unor preturi de nivel european, dupa integrare. In paralel, administratia locala deruleaza pe fata afaceri cu spatii si terenuri din domeniul public, care, dincolo de certurile consilierilor locali, ajung la cine trebuie sa ajunga si sunt de obicei revandute cu un pret de cateva ori mai mare.
Cu picioarele pe pamant
La nivel de vorbe, ofertantii sustin ca este fireasca o atare crestere a preturilor, in conditiile in care Resita va avea parc industrial, pe platforma UCMR-ului vin firme dupa firme sa investeasca, CSR-ul se va redresa si va face angajari. Realitatea, insa, sta putin altfel. Va avea Resita parc industrial, numai ca acesta nu va fi decat jumatate din cel estimat initial, iar terenul de acolo va putea fi dat in functiune abia dupa 2008. Cat despre firmele mari care ar fi curioase sa investeasca bani la Resita, reprezentantii unora dintre ele s-au plans nu o data ca mana de lucru de pe plan local nu este suficient de calificata, lucru care reprezinta o problema majora. O privire mai atenta asupra situatiei locative a orasului este in masura sa ofere o explicatie mult mai „terestra”: la Primaria Resita sunt depuse cateva mii de cereri pentru obtinerea unei locuinte din fondul locativ de stat. Iar ANL-ul construieste maxim cateva zeci pe an. Din pacate pentru resitenii care lucreaza in municipiu, nivelul salariilor nu este suficient de ridicat pentru a-i face pe prea multi eligibili pentru obtinerea unui credit ipotecar. Cei care s-au reorientat spre servicii in Timisoara sau dincolo de granite au mai multe sanse sa obtina astfel de credite sau sa poata cumpara pe banii lor viitoare locuinte. Dupa ce fel de apartament se cumpara, agentii stiu cu ce fel de client au de a face. Resitenii care lucreaza la Timisoara cumpara in general apartamente mici sau garsoniere, suficiente pentru un sfarsit de saptamana, pentru ca majoritatea spera sa stranga bani mai multi si sa-si poata cumpara case. Apartamentele cu trei sau patru camere la nivelele superioare ale blocurilor sunt cautate de cei care lucreaza in strainatate. Majoritatea vor sa aiba un peisaj cat mai interesant cand privesc pe fereastra si sa fie cat mai deparde de larma strazii. Oricum, dupa cumparare si prime investitii, oamenii pleaca din nou la munca, iar banii castigati ii investesc tot in apartament.
