Philippe Gustin pledează pentru relații privilegiate între România și Franța, dezvoltate în cadrul Uniunii Europene.
Fostul ambasador al Franței în România, Philippe Gustin, candidează din partea republicanilor la alegerile legislative franceze pentru un post de parlamentar pentru francezii din Diaspora. A vizitat Clujul, unde se află cea mai numeroasă comunitate franceză de la est de Elveția. În acest context, a acordat un interviu „României libere”, în care s-a exprimat împotriva ideii unei Europe cu mai multe viteze.
În eventualitatea, tot mai probabilă, că republicanii vor forma Guvernul la Paris, vocea lui Philippe Gustin, prieten al României, poate fi una dintre cele mai puternice.
RL: Cum vedeți viitorul relațiilor dintre Franța și România?
Philippe Gustin: Mai întâi trebuie să spun că există o lungă relație istorică. Era o expresie folosită de mulți români, expresie care spunea că Franța este sora mai mare a României. Eu, azi, prefer să vorbesc de parteneriat, pentru că suntem împreună membri ai Uniunii Europene și în acest context trebuie să avem relații privilegiate. Iar aceste relații au fost privilegiate și continuă să fie privilegiate din punct de vedere cultural, pentru că avem o apropiere istorică, lingvistică ce ne permite, de exemplu, să avem în România predarea în continuare a limbii franceze. Este cea de-a doua limbă străină studiată în România, iar acest lucru este foarte bun. Dar mai avem un al doilea pilon al relațiilor noastre, pilonul economic. Sunt multe întreprinderi franceze care s-au instalat aici de-a lungul anilor și care tot mai mult se dezvoltă pentru că le merge bine.
Acestea sunt complet ancorate în peisajul românesc. Oare cine mai știe azi că Orange este o companie franceză? Pentru toți românii, Orange este Orange! Nu se poate pune altfel problema. Un alt exemplu: relația dintre Dacia și Renault; Dacia este o întreprindere românească. Așadar, putem vedea că aceste relații economice au devenit un amalgam pozitiv.
De ce oamenii de afaceri francezi continuă să investească în România? Întreb acest lucru deoarece există noi investiții, precum noua fabrică de elicoptere de la Ghimbav, județul Brașov…
Acum multă vreme, România era o țară unde se mutau companiile pentru că existau costuri mici cu mâna de lucru. Acest lucru nu mai este în întregime adevărat azi, în sensul că aceste costuri nu mai reprezintă principalul motiv de investiții. Dacă vorbim de uzina Eurocopter din Brașov, trebuie să spun că este o foarte veche in-vestiție a Franței, care a -făcut parte din pachetul investițional pe care Franța l-a făcut după călătoria din România a generalului De Gaulle, din 1968, împreună cu Dacia, cu Citroën, care a fost prezent la Craiova – toate au făcut parte dintr-un pachet decis în 1968, de acum aproape 50 de ani, care a fost rezultatul voinței generalului De Gaulle de a avea companii franceze aici, în acea epocă, totuși, comunistă. Și putem acum să ne dăm seama că a fost o viziune foarte puternică. Și de ce se dezvoltă acum această întreprindere, Eurocopter? Pentru că aici a găsit o știință excepțională de a face lucrurile. Eu am vizitat de mai multe ori această întreprindere și aș vrea să vă spun o anecdotă.
Directorul de atunci mi-a spus că există încă acolo salariați care sunt capabili să demonteze și să monteze la loc, cu ochii legați, un elicopter! Iar acest lucru este adevărat, pentru că este vorba de oameni care au o tehnicitate excepțională. Iar această calitate a muncii este cea căutată azi. Într-un oraș precum Clujul nu este vorba doar de calitatea muncii, ci și de tehnicitatea celor care lucrează în domeniul informatic.
Clujul a devenit un mare centru la nivel european în IT, pentru că dispune într-adevăr de competențe foarte puternice, care sunt bine plătite azi. Un programator sau un dezvoltator de software român, în Cluj, trebuie plătit corect dacă angajatorul său dorește ceva de mare calitate. Așadar, vedeți că aceste firme caută munca bine făcută de oameni competenți.
Și mai este un al doilea lucru pe care aș vrea să îl remarc în legătură cu firmele instalate aici și care sunt deja românizate: există aici o piață, o societate românească ce se dezvoltă, o clasă de mijloc cu o putere de cumpărare în creștere și un consum care crește, de asemenea. Deci, compa-niile franceze sunt interesate de această piață care se dezvoltă, dar și pentru că de aici pot ajunge în țările din jurul României. Iată de ce România devine un hub pentru multe companii franceze mari.
Însă există și oameni politici și diplomați care au început să vorbească, după Brexit, de o Europă cu mai multe viteze…
Sunt împotriva acestei idei! Am o problemă cu ea! Azi, Europa suferă. Nu este vorba doar de Brexit; Brexit-ul este un simptom al dificultăților cu care Europa acceptă transformările. 60 de ani am reușit să avem o Europă a proiectelor: Europa economică, monetară, lărgirea UE. Atunci am avut un scop clar, împărtășit de europeni, de cetățeni. Însă, din 2005, de când am avut eșecul adoptării unei Constituții europene, în Franța și în Olanda, proiectul european a intrat în pană. Acum, trebuie să îl relansăm.
Europa aceasta reprezintă ceva unic în istoria umanității, ceva pe care ceilalți îl privesc cu un interes enorm, în Africa, Asia sau America de Sud. Pentru mine sunt trei lucruri de făcut. Primul este să ne reamintim valorile noastre comune, pentru că acestea au făcut Europa de azi: valorile libertății, democrației, solidarității, toleranței. Al doilea lucru este să încetăm noi, europenii, să fim proștii satului planetar.
Cu toții am definit niște reguli și niște valori, dar noi suntem singurii care le respectăm. Ceilalți nu le respectă deloc! Nu trebuie să recurgem la protecționism precum cel pe care îl vrea domnul Trump, dar trebuie să ne protejăm economia și să avem aceleași reguli pe care le respectă și ceilalți. Dacă nu, vor dispărea economia și industria noastră. Iar al treilea lucru se referă la Europa securității, la Europa Spațiului Schengen, la lupta contra terorismului, dar și la apărarea comună, pentru că acum avem doar umbrela NATO.
Dar vedem ceea ce se întâmplă cu SUA, un dezangajament foarte puternic, care a început deja înainte de domnul Trump. Azi, în fața numeroaselor amenințări din lume, trebuie ca Europa să aibă capacitatea de a se apăra. Acesta este, cred, elementul care poate să relanseze proiectul european.
