Cursul petrolului nu a încetat să piardă teren, numeroase elemente punându-l sub presiune de vara trecută. Tendinţa de scădere a preţurilor s-a accentuat rapid în ultima vreme, cu consecinţe de încetinire a economiei chineze şi ruse. De câteva luni, a încetinit şi economia mondială, iar la Forumul de la Davos mai-marii lumii şi-au exprimat temerea unei posibile noi crize la nivel planetar.
Căderea preţurilor mondiale de petrol ar putea atinge cel mai jos nivel în primul trimestru al anului 2016 chiar dacă preţurile sunt susceptibile să rămână scăzute pentru următorii doi ani, consideră Bob Dudley, de la BP. El a precizat pentru BBC că „este necesar un echilibru mai natural între ofertă şi cerere pentru a reveni în al doilea şi al treilea trimestru ale acestui an, după care nivelurile stocurilor ar putea începe să se disipeze”. Preţurile vor rămâne scăzute multă vreme, aşa cum am spus, şi cred că tendinţa va dura cel puţin doi ani, a mai declarat Bob Dudley.
La rândul ei, Agenţia Internaţională a Energiei (AIE), care a publicat un raport în care a revizuit la bază previziunea sa privind cererea mondială în 2016, estimează că oferta de brut va rămâne excedentară şi în acest an din cauza creşterii producţiei în Iran, iar în acest caz creşte presiunea asupra scăderii preţurilor aurului negru. Şi, „preţurile ar putea să scadă mai mult”, subliniază AIE. Agenţia sublinia luna trecută că preţul barilului va urca la 80 dolari abia în… 2020, când este posibilă reechilibrarea pieţei petroliere. AIE, care depinde de Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), recunoaşte că o lungă perioadă de preţuri scăzute va fi benefică pentru consumatori, dar riscă să antreneze temeri asupra securităţii energetice, crescând dependenţa de un număr restrâns de producători cu preţuri mici, ca Arabia Saudită. AIE consideră că OPEC va continua să joace un rol central în lumea petrolului. Partea sa de piaţă va creşte până în 2020 la 41%, în timp ce a celorlalte ţări (Rusia, Norvegia, SUA etc.) va stagna.
Cauze
Petrolul nu suferă doar din cauza scăderii cererii din partea Chinei, a doua putere economică şi al doilea consumator de brut al planetei, dar încă departe în spatele SUA. Suferă datorită unei superabundenţe a producţiei petromonarhiilor din Golful Arabo-Persic şi a oilmen americani, care continuă să pompeze hidrocarburi de şist în mare cantitate în pofida scăderii preţurilor cu peste 70%, faţă de vârful din iunie 2014 (114 dolari barilul). Fără a mai vorbi despre revenirea pe piaţă a petrolului iranian în 2016, după acordul nuclear cu marile puteri.
La schimburile electronice în Asia, miercurea trecută, barilul de brut american a fost în degringoladă, atingând cel mai scăzut nivel din ultimii 12 ani, sub pragul de 28 dolari, ceea ce a dus la căderea burselor mondiale. În susţinerea acestei anticipări de bază, autorii raportului au evidenţiat temperaturile extrem de blânde ale începutului iernii în Japonia, în Europa şi în SUA. Şi mai ales au menționat, pe fondul triptic al ofertei excepţionale, stocurile supradimensionate şi purtătoare de o mulţime de veşti proaste economice, lovituri care afectează economiile chineză, rusă şi braziliană, prin scăderea preţurilor.
Umbra Iranului planează peste preţul barilului. Odată cu intrarea în vigoare în week-endul trecut a acordului nuclear care înseamnă sfârşitul sancţiunilor economice şi financiare impuse de Occident Iranului, producţia mondială ar putea creşte cu circa 300.000 barili pe zi (bpz) până la finele primului trimestru, potrivit AIE. Teheranul intenţionează să îşi crească producţia la 500.000 bpz, aşa cum a declarat ministrul iranian al Petrolului.
Undă de şoc
Tensiunile din sânul Organizaţiei Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) şi statu-quo asupra producţiei sale decisă la Viena, la 4 decembrie, au antrenat o adevărată undă de şoc pe pieţele petroliere. Cartelul a refuzat să fixeze un plafon de producţie, în timp ce piaţa este supraabundentă, din cauza opoziţiei între cei doi grei, Arabia Saudită şi Iran, aflate şi în conflict deschis între ele şi în Siria şi Yemen. Şi, mai larg, asupra leadershipului respectiv în Orientul Mijlociu. Decizia, luată de petromonarhiile din Golf, conduse de Arabia Saudită, a emis un semnal clar pentru lunile ce urmează – nu trebuie să ne aşteptăm, din partea regatului saudit, la o schimbare de strategie. De un an, saudiţii lasă vanele deschise larg şi vând petrolul ieftin pentru a-şi menţine partea lor de piaţă, cu riscul prăbuşirii preţurilor. Până în prezent, principala ţintă era producţia de petrol de şist american, care a făcut din SUA primul producător mondial de brut.
La 40 dolari barilul, oilmen au început să sufere şi producţia lor să intre în declin, chiar dacă au rezistat bine până acum pe câmpurile petroliere terestre (Texas, Dakota de Nord…) şi zăcămintele submarine din Golful Mexic. Un raport lunar al Departamentului american al Energiei arată că se aşteaptă un net recul al producţiei de petrol de şist în 2016. Concurenţa americană este departe de a fi eliminată şi o nouă ameninţare se profilează pentru Arabia Saudită – Iranul, care revine pe piaţa petrolului posibil cu o producţie de 500.000 barili pe zi.
Cota oficială a OPEC este de 30 milioane barili pe zi şi pompează în prezent 32 milioane. Dar, potrivit analiştilor, nu este imposibil ca în 2016 să depăşească acest nivel istoric. Şi, de subliniat că o revenire a Libiei nu este nici ea imposibilă, în pofida situaţiei haotice în provicniile sale petroliere vizate de organizaţia jihadistă Statul Islamic. Astfel, piaţa mondială este debusolată și fără vreo perspectivă pentru a reveni rapid la echilibru. Reechilibrarea ar putea veni de la o scădere sensibilă a producţiilor ţărilor care nu aparţin OPEC – începând cu SUA şi Rusia. Aceasta din urmă se află într-un război fără milă pentru a-şi apăra părţile sale de piaţă, în Asia şi de puţină vreme în Europa Centrală. Altă speranţă este o reluare a consumului, sensibil în 2015 datorită preţurilor mici.
Degringolada burselor
Efectele căderii preţurilor petrolului s-au resimţit asupra burselor şi unii economişti se întreabă dacă sunt semne ale revenirii crizei financiare. Sunt multe motive care explică nervozitatea pieţelor financiare. Încetinirea creşterii în China, instabilitatea în Orientul Mijlociu, creşterea taxelor în SUA, dificila tranziţie a ţărilor emergente. De ce cade cursul petrolului? Motivul de fond este excedentul ofertei mondiale.Din vara anului 2014, există prea mult petrol în raport cu ce se consumă. În special datorită dezvoltării producţiei în America de Nord, unde SUA exploatează petrolul de şist, iar Canada nisipurile bituminoase din provincia Alberta. În paralel, constatăm încetinirea creşterii mondiale, în special în China, ceea ce s-a tradus prin scăderea consumului.Iar faptul că OPEC nu susţine un preţ mai mare al petrolului a fost luat în cont de traderi.
Căderea „casei Rusia“
Rusia se pregăteşte pentru „cel mai rău scenariu”. Pentru a măsura sentimentul, foarte răspândit în Rusia, că o lume se încheie ar fi trebuit frecventat Forumul economic Gaidar, care s-a ţinut la Moscova între 13 şi 15 ianuarie. „În acelaşi mod ca epoca de piatră, era petrolului s-a terminat”, a declarat German Gref, şeful Sberbank, prima bancă rusă, înainte de a adăuga în rusă şi în engleză, în faţa unei săli sumbre: „Ne-am regăsit în tabăra ţărilor perdante care nu au avut timp să-şi adapteze economiile. (…) Viitorul a venit mai devreme decât îl aşteptam. Bine aţi venit în viitor”. Până în prezent era la modă discutarea „crizei” în acest gen de cenaclu de către elitele politice şi financiare ruse. Dar acum discursurile au luat o altă turnură. Premierul Dmitri Medvedev nu s-a arătat nici el mai senin: „Dacă preţurile petrolului continuă să scadă, (…) trebuie să ne aşteptăm la cel mai rău dintre scenarii”. Perspectiva şi consecinţele potenţiale au împins Consiliul de Securitate al Federaţiei Ruse să amendeze priorităţile strategice, aprobate de preşedintele Vladimir Putin la 31 decembrie 2015, printre care figurau în frunte ameninţările NATO. Într-un comunicat publicat la 19 martie pe site-ul organismului rus, secretarul adjunct al acestuia, Serghei Vahrukov, a adus precizări, ridicând în special „dezechilibrul sistemului bugetar naţional” la rang de ameninţare potenţială, la fel ca „vulnerabilitatea sistemului financiar mondial”. Consiliul, prezidat de şeful de la Kremlin şi de unul dintre apropiaţi, Nikolai Patruşev, recomandă în special scăderea „disparităţilor regionale în materie de dezvoltare economică” între cei 83 de „subiecţi” ai Federaţiei Ruse, 85 potrivit Moscovei, cu anexarea Crimeii şi a Sevastopolului. „Trebuie să fim pregătiţi pentru toate dezvoltările pe piaţa materiilor prime şi să avem un scenariu pentru economia rusă pe toate variantele posibile”, a precizat Putin în faţa guvernului său. Inexorabil, preţul barilului de petrol scade, fără o redresare imediată. Iar ridicarea sancţiunilor internaţionale care vizau Iranul, un aliat cu care Rusia speră să încheie contracte profitabile, promite noi turbulenţe. Teheranul a anunţat deja intenţia de a creşte producţia de petrol. Or, hidrocarburile reprezintă majoritatea veniturilor Rusiei şi bugetul pe 2016, construit pe 50 dolari barilul de petrol, având ca obiectiv un deficit fixat la 3%, pârâie peste tot.
Rubla descinde în Infern
Joi, rubla a pierdut 3% faţă de dolar, care a atins 84,81 ruble, prag nemaivăzut după criza financiară din Rusia anului 1998. De la debutul anului, indicele RTS al Bursei din Moscova a pierdut aproape 15%. Populaţia a sărăcit, clasa medie a fost afectată, a recunoscut Medvedev. În provincie, situaţia numită pudic de Consiliul de securitate „disparităţi regionale” este mult mai preocupantă, căderea petrolului nu a făcut decât să accentueze dificultăţile apărute de fapt de trei ani.
Toate reţelele obţinute din petrol sunt centralizate de puterea federală, care le redistribuie sub formă de transferuri, dar echilibrul este departe de a fi asigurat. Căderea preţului petrolului – cuplată cu efectul sancţiunilor internaţionale, care au costat Rusia 25 miliarde de euro în 2015 – a schimbat datele în ţară. Contractul tacit între Kremlin şi populaţie, mai multă bunăstare, mai puţină libertate, este astăzi ameninţat şi experţii sunt de acord asupra unei crize „lungi, imprevizibile şi diferite”.
Trecut glorios: „Regele petrolului“
Rusia ocupa în 2013 preşedinţia prin rotaţie a G20 şi Moscova găzduia o reuniune a miniştrilor de Finanţe a Grupului pe care Putin i-a primit la Kremlin. „Vorbiţi-mi despre economia mondială şi eu vă voi vorbi despre economia rusă”. Preşedintele s-a lansat într-un expozeu privind performanţele economiei ruse. „Ne-a prezentat un tablou halucinant”, îşi aminteşte unul dintre participanţi. O datorie cvasinulă, o inflaţie perfect sub control, rezerve colosale, deficit zero, o creştere a PIB de 4%. La final, Putin s-a întors spre miniştrii G20 şi le-a cerut ironic: „Şi voi?” În 2013, Vladimir Putin era regele petrolului şi preţul barilului era în jur de 110 dolari, dar Rusia nu a învăţat să trăiască fără mana petrolului. Acum, trei ani mai târziu, Rusia a pierdut mult din splendoarea afişată de Putin. Cursul petrolului continuă să cadă şi pentru o ţară al cărui aur negru asigura mai mult de jumătate din veniturile bugetare căderea este dură, la care se adaugă sancţiunile impuse de SUA şi Europa după anexarea Crimeii, în 2014. După un an de recesiune, Rusia va suferi din nou o contracţie de 2,2% din PIB în 2016, potrivit Sberbank, mai pesimistă chiar decât FMI.
Pieţele de acţiuni şi devizele puternic dependente de materii prime au căzut din nou joi, după o ultimă prăbuşire a preţului petrolului sub 30 dolari barilul.
