Concurenţa cu pescarii de la Dunăre, care prind peşte „gratuit”, fără investiţii, obligă patronii de exploatări să îşi amortizeze cheltuielile din pescuitul de agrement.
La Galaţi, pescuitul de agrement se află într-o ascensiune fără precedent, devenind fenomen. „Secretul” ne-a fost explicat recent de prof. univ. dr Neculai Patriche, directorul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică şi Acvacultură (ICDEAA) Galaţi. Profesorul spune că acest fenomen e efectul concurenţei pe piaţă a peştelui prins în Dunăre „gratuit”, fără investiţii în resursa piscicolă, cu peştele produs în exploatările ale căror proprietari îşi amortizează investiţiile prin taxele pentru pescuitului sportiv.
„E mult mai uşor să merg la malul Dunării, să pescuiesc, să traulez şi să scot peştele cu efort economic mic, pentru că nu plătesc nimic la resursă din cauză că acel peşte creşte singur, şi mă duc şi dau peştele la patronul care mă stăpâneşte cu o anumită sumă, de la 4 la 7 lei. Iar acela vinde peştele la piaţă cu un preţ dublu. Cu 15 lei. Iar dacă vine să îl cumpere de la mine din fermă, patronul de magazin îl cumpără cu 11 lei, pentru că eu investesc muncă, introduc tehnologie, am consumuri, cheltuieli pe care trebuie să le acopăr. Să vină la mine să cumpere cu 11 lei, să mai pună el 1 leu şi să vândă pe cantitate ca să aibă absorbţie pe piaţă?
Nu, pentru că el a observat că piaţa poate să îi absoarbă o anumită cantitate de peşte. La un preţ mare înseamnă o cantitate mai mică, iar asta înseamnă că nu mai are nevoie de serviciul din acvacultură, pentru că îl găseşte «moca» în Dunăre, iar profitul e dublu. Cei din ferme, care erau producători, pot vinde şi ei prin magazinele specializate, la concurenţă. Ca să reducă din cheltuieli, au scăzut producţiile cu tehnologii moderne şi au transformat exploatarea respectivă într-una în care s-a introdus ceva resursă piscicolă, a dat ceva mâncare şi a scos o cantitate de peşte relativ egală cu ce poate produce şi un lac natural. Ca să compenseze, deschide pescuitul cu undiţa. Vine omul, i-a dat banul şi a scos un venit. Dar dacă înainte de pe un hectar de baltă scotea până la 2 tone de peşte, acum scoate de la 15 la 70 kg sau 200 kg. Dar nu mai face, prin tehnologie, o producţie de 1,5-2 tone/ha”, ne-a declarat prof. Neculai Patriche.
150.000 de posesori de undiţe
În judeţul Galaţi există, după unele surse, peste 150.000 de posesori de undiţe şi lansete, ceea ce înseamnă un sfert din populaţia judeţului. Sunt însă membri ai asociaţiilor de pescari numai 8.600 dintre aceştia. La fiecare sfârşit de săptămână, lacurile şi bălţile din preajma Galaţiului sau cele de peste Dunăre sau din Lunca Prutului şi Siretului sunt luate cu asalt de „pescarii amatori”, iar pe Digul Bădălan, cale de sute de metri, cu greu mai poate fi găsit un loc de pus 2-3 lansete. Pescarii vin cu familiile şi prietenii, fac şi un grătar şi a devenit o imagine obişnuită să vezi şi femeile aruncând cu lanseta.
