Incepand cu 1 ianuarie, Uniunea Europeana va fi condusa vreme de 6 luni de o tara fosta comunista, Cehia, al carei presedinte, Václav Klaus, e un dusman declarat al integrarii politice a UE si care pe deasupra nu crede in ecologie. Klaus a comparat deja UE cu defuncta Uniune Sovietica, iar despre teoria incalzirii planetare a spus ca este o "ideologie mai periculoasa decat comunismul". Cehia preia insa presedintia rotativa a UE intr-un moment in care combaterea fenomenului de incalzire a planetei a devenit una dintre marile prioritati ale Uniunii. Atat in cadrul institutiilor europene, cat si in sanul guvernului ceh al lui Mirek Topolánek se simte o reala nervozitate in legatura cu perspectiva unui Václav Klaus incontrolabil care s-ar amesteca in modul in care guvernul proeuropeanului Topolánek va conduce afacerile europene.
UE vrea sa-si arate eficacitatea prin initiative unice la nivel planetar, cum a fost recent adoptarea unui plan de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera la scara intregului continent. Intalnindu-se saptamana trecuta la Bruxelles, liderii tarilor din UE au adoptat astfel un pachet de masuri destinate a face sa scada cantitatea de bioxid de carbon aruncata in atmosfera de catre industriile europene. Expertii avertizeaza de aproape un deceniu ca, daca nu se face nimic, fenomenul de incalzire a planetei ar putea deveni ireversibil. Desigur, Klaus pufneste in public de cate ori aude asta, insa a semnat documentul. A facut-o pentru ca acesta contine o serie de compromisuri. Pe de o parte, tarilor est-europene li se permite sa continue temporar sa polueze in anumite sectoare. Pe de alta parte, industriilor poluante din intreaga Europa li se lasa posibilitatea de a cumpara in plus "permise de poluare".
Cum industriile europene nu se pot transforma peste noapte in combinate verzi, ecologice, ele pot continua si de acum inainte sa polueze, intre anumite limite, insa contra plata. Ele pot cumpara astfel din partea Uniunii Europene asemenea permise de poluare, care peste 5 ani, incepand din 2013, vor incepe sa fie vandute la licitatie. Asta inseamna ca gigantii industriali, cei cu sale financiare solide, vor putea continua sa polueze platind. Asa se face ca organizatiile de aparare a mediului, cum este, de pilda, Greenpeace, au criticat acest principiu al permiselor de poluare. Este drept ca el are la origine ceva amoral si poate foarte bine fi comparat cu ceea ce Biserica Catolica in Evul Mediu numea "indulgente". Indulgentele erau, intr-un fel, un drept de a pacatui si puteau fi achizitionate contra plata. Asta insemna ca oamenii puternici si bogati din acea vreme puteau sa-si rascumpere pacatele preventiv.
Sau, altfel spus, isi rezervau dreptul de a comite anumite pacate pe care le rascumparau dinainte prin bani. Acest mod de a pune raiul si mantuirea la mezat i-a scandalizat atunci pe autenticii credinciosi. Rezultatul a fost o razvratire a unei parti a Bisericii si aparitia Reformei. Sigur, ecologia de astazi nu are inca un Luther, iar Klaus nu are nimic din caracterul extravagant al Papei Leon al X-lea, dar permisele de poluare seamana in mod straniu cu indulgentele medievale. Altfel zis, ele anunta un mod de a-ti curata constiinta prin bani.
