După misiuni în Bosnia-Herţegovina şi Angola, Iulian Prada ajunge în toamna anului 2010 la Bagdad. De nouă luni fusese nevoie, după alegerile parlamentare din 7 martie, pentru a se forma un guvern, relatează Mediafax.
„Întotdeauna există nişte rădăcini interne de natură diversă. În plus, în cazul Irakului, ca de altminteri şi în cazul altor ţări, este vorba de inputurile din afară. Or, în cazul acesta, spre deosebire de alte state, a existat mai curând un interes venit din exterior pentru a păstra Irakul instabil”, consideră diplomatul român.
Atât ambasadorul, cât şi ceilalţi diplomaţi înfruntă pericolul pentru a nu pierde legătura cu autorităţile ţării în care activează, chiar dacă o simplă ieşire din ambasadă reprezintă un risc.
„Nu se poate ieşi din ambasadă, după cum nu se poate ieşi din nicio ambasadă care e localizată în Bagdad, altfel decât cu garantarea unor măsuri de protecţie speciale”, relatează Prada.
„Fiecare dintre oamenii din ambasadă ştie unde s-a dus. Ştie la ce poate să se aştepte. Nu ne este frică. Sună puţin macho treaba asta. Însă, în momentul în care ai intrat într-o zonă în care există un miros mai persistent, nu-l simţi mai mult de 10 minute. Se obişnuieşte corpul, toate simţurile se obişnuiesc şi poţi să-ţi desfăşori activitatea ca şi cum n-ar exista acel miros”, mai povesteşte el.
Riscul maxim la Bagdad
Ambasada României se află în Zona roşie a capitalei irakiene, acolo unde este „un grad de risc sporit”, dar Prada nu vrea ca misiunea să se mute în Zona verde, cea mai sigură, pentru că ar pierde legătura cu irakienii.
„Putem să ne mutăm din această zonă într-o altă zonă, ţinând tot de Zona roşie. Am propus MAE şi domnul ministru a aprobat această idee. Am găsit de altminteri şi o locaţie. Dar neapărat în Zona roşie. În Zona verde e nepotrivit pentru că nu ai o relaţie firească, normală, cursivă cu ceea ce se întâmplă în Irak, cu comunitatea de afaceri, cu comunitatea română”, afirmă Prada.
Acesta recunoaşte însă că zona în care se află ambasada prezintă şi dezavantaje, în special în relaţia cu românii care locuiesc în Irak. De altfel, numărul lor nu este cunoscut cu exactitate, deoarece în ultimii ani, „din cauza situaţiei de securitate extrem de precare, au evitat să se apropie de ambasadă”.
Cairo: „O mutaţie extrem de profundă şi masivă”
În Egipt, ambasadorul Cornel Alecse a ajuns în 2013, într-o perioadă plină de frământări după Primăvara Arabă şi venirea la putere a Fraţilor Musulmani.
„Am fost martor la toată mutaţia care este încă în curs. Este o mutaţie extrem de profundă şi masivă a Egiptului spre un fel democraţie securitară, care e până la urmă şi riscantă, după cum se vede din manifestarea unor critici pe plan internaţional asupra situaţiei interne, democraţiei, drepturilor omului”, povesteşte Alecse.
După experienţe diplomatice europene, Cornel Alecse a venit în contact cu un alt fel de abordare, care a accentuat şi mai mult o provocare cu care se confruntă constant ambasadorii, aceea de a nu deveni „prea subiectivi, de a nu face parti-pris pentru ţara în care sunt acreditaţi, de a nu se identifica prea mult cu ea”, iar „Egiptul are acest gen de afectivitate în raportare”.
Cei aproximativ 500 de români din Egipt nu au fost afectaţi de evenimentele din ultimii ani. Au însă „o mare nemulţumire” legată de sistarea zborurilor directe dintre Bucureşti şi Cairo.
„Eu însumi am făcut două demersuri către directorul general al Tarom după sistarea zborurilor directe începând din octombrie anul trecut, într-o primă fază până în martie, termen care nu a fost respectat. Durează şi în prezent. Nu mai sunt zboruri directe între Bucureşti şi Cairo pe motivaţia evenimentelor politice interne de anul trecut şi a insecurităţii colaterale. Fapt care nu mai e valabil în prezent”, spune Cornel Alecse. În opinia diplomatului, este vorba de fapt despre ”calcule comerciale, alte raţiuni”.
