Cea mai mare eroare pe care o putea face un investitor la bursa, in ultimul an, era sa cumpere actiuni cu un raport intre pret si profitul pe actiune cat mai redus, in ideea ca pretul va creste.
De fapt, nu pretul a crescut, ci… PER-ul, pe fondul unor rezultate dezamagitoare raportate de companii, cotatiile urmand sa scada. Exemplul Transelectrica e sugestiv: inainte de raportarea rezultatelor preliminate pe 2008 (investitorii au descoperit o gaura de 93 milioane lei in ultimul trimestru al anului, pe fondul cresterii costurilor cu imprumuturile in valuta angajate de companie), actiunile aveau un PER super tentant pentru o actiune safe-haven din sfera utilitatilor (PER§5). Dupa rezultate, pe fondul scaderii drastice a profitului anual, PER-ul a ajuns 20, caracteristic unei actiuni scumpe, iar cotatiile au coborat, de la 10 lei/actiune, sub 9 lei. Uitati deci in perioada urmatoare de acest indicator, nu mai are nici o relevanta. Economia se contracta, profiturile emitentilor scad, iar cotatiile vor urma aceeasi traiectorie. Aceeasi situatie in cazul P/BV (pret/valoarea contabila). Capitalul propriu a fost multa vreme alimentat de profiturile incluse in capitalul social (capital propriu§capital social±rezerve±profit).
Acum, cand multe companii se confrunta chiar cu pierderi (vedeti rezultatele catastrofale de la Q4), se va reduce si valoarea contabila a actiunilor, deci va creste raportul P/BV. Nu mai vorbesc de valoarea activelor imobiliare, care va oferi surprize neplacute la prima reevaluare (va mai amintiti ce euforie trezea printre investitori descoperirea unor societati cu active imobiliare atractive, cate calcule se faceau la repezeala, in 2007, inmultind metri patrati cu pretul pietei?).
