Operaţia de termoizolare a pardoselii este una pe care o întâlnim destul de rar în cadrul lucrărilor de reamenajare a apartamentelor de bloc.
Cu excepţia zonelor exterioare care sunt incluse în spaţiul locuibil (cum sunt balcoanele), o astfel de operaţie este oarecum inutilă în ansamblul unui bloc de locuinţe. Aceasta pentru că într-un astfel de imobil pierderile de căldură prin pardoseală sunt foarte mici sau chiar inexistente. Trebuie să specificăm totuşi că în cazul unor sisteme de încălzire, cum sunt cele prin pardoseală, izolarea acesteia este obligatorie, indiferent de tipul imobilului în care se află locuinţa.
Sunt totuşi situaţii în care adăugarea unor straturi de materiale termoizolante pe pardoseală devine o condiţie a confortului termic. Ne referim aici, în principal, la apartamentele de bloc situate la etajul unu, care se găsesc fie deasupra unor pasaje de trecere, fie deasupra unor spaţii comerciale slab încălzite pe timpul iernii.
Apartamentul pe care îl prezentăm aici se încadrează în această categorie, el fiind amplasat la etajul unu al unui imobil interbelic, cu trei etaje, la parterul căruia se găsesc spaţii comerciale neocupate. Termoizolaţia pardoselii a fost refăcută din trei straturi succesive: polistiren extrudat, un strat de nisip şi unul de şapă.
Acestea au măsurat împreună 10 cm, ceea ce înseamnă că au fost recuperaţi 10 cm din înălţimea de 2,8 m a camerelor. Proprietarii şi-au dorit acest lucru pentru diminuarea volumului de aer care trebuie încălzit.
Etape de lucru:
1. Se îndepărtează toate straturile, după care planşeul este bine curăţat. Pe această suprafaţă începe montajul conductelor de tur şi retur ale instalaţiei de încălzire.
2. În următoarea etapă se realizează instalaţia de încălzire. În cazul de faţă aceasta a fost foarte complexă, iar toate conductele de tur şi retur au fost direcţionate şi fixate pe pardoseală.
3. Este recomandat ca ţevile să fie fixate de pardoseală cu bride speciale. Altfel, în timpul turnării şapei există riscul ca lipiturile conductelor să aibă de suferit din cauza şocurilor mecanice şi a greutăţii materialului.
4. Pe planşeul curăţat a fost aplicat adezivul pentru polistiren. Acesta este distribuit cu ajutorul gletierei cu dinţi pentru a forma un pat uniform care să asigure fixare plană a plăcilor de polistiren.
5. Peste stratul de adeziv sunt aşezate plăcile din polistiren extrudat cu grosimea de 3 cm. Ele trebuie „ţesute” pentru a le creşte gradul de rezistenţă şi a evita fisurarea şapei.
6. O etapă migăloasă constă în decuparea plăcilor de polistiren extrudat în aşa fel încât să încadreze conductele instalaţiei de încălzire fără a lăsa spaţii goale.
7. După uscarea adezivului, peste plăcile de polistiren se aşază un strat de nisip. Cu o scândură pe post de nivelă, stratul de nisip este uniformizat până se obţine o grosime egală pe toată suprafaţa.
8. Al treilea strat este din şapă din nisip şi ciment. În cazul de faţă, ea a avut grosimi ce au variat de la 4 cm la 7 cm. Aceste grosimi diferenţiate au condus la egalizarea înălţimii întregului apartament.
