Mihai Răzvan Ungureanu (MRU) a intrat în campanie electorală la mai puţin de două luni de la instalarea în fotoliul de premier, iar principala ţintă aleasă în exerciţiile de poligon pe care le face este liderul PSD, Victor Ponta, singurul din Opoziţie care i-a urat bun venit la votul de învestire.
Sub pretextul apărării, noul premier a vorbit despre şeful socialiştilor de parcă ar fi fost un student leneş şi greu de cap, pe care ar vrea să-l treacă, dar nu poate. „Înapoi la şcoală” este o replică pe care MRU vrea să i-o lipească lui Victor Ponta pe spatele sacoului, aşa cum a făcut Ion Iliescu, în 2005, cu Mircea Geoană, când l-a făcut „prostănac”. Eticheta destinată liderului PSD este, însă, doar prima dintr-o bătălie pe care premierul Ungureanu abia a început-o împotriva socialiştilor.
Deşi între Mihai Răzvan Ungureanu şi Victor Ponta părea posibilă o amiciţie politică, planurile pe care le are acum primul ministru arată cu totul altfel şi pentru moment acul busolei este îndreptat spre PNL. De altfel în discuţia pe care a avut-o la Realitatea tv cu Emil Hurezeanu, MRU a făcut referire de mai multe ori la provenienţa sa liberală şi la doctrina politică pe care se bazează filozofia guvernării sale. Premierul glisează între propriile convingeri şi excesul de politeţe faţă de liberali, desfăşurând mai multe direcţii de acţiune: război cu PSD, posibil pact cu PNL şi un nou partid pe care să-l ducă în parlament.
Misiunea premierului Ungureanu este să-şi păstreze popularitatea, să-i atragă de partea sa pe cei care nu au cu cine vota, astfel încât PDL+MRU să facă mai mult de 30 la sută din voturile exprimate şi eventual după alegerile parlamentare să negocieze cu PNL formarea noului guvern. Cum PDL nu pare să mai poată trece pragul de 17 procente, singura soluţie ar fi lansarea unui nou partid pe care să-l tracteze MRU şi care să strângă simpatiile liberalilor nemulţumiţi de alianţa cu socialiştii lui Ponta. Proiectul politic al primului ministru a este evident după ce a mărturisit că „devine conştient” de aşteptările care există „într-o masă foarte mare de electorat matur: profesii liberale, electorat educat urban, oameni aflaţi în plină vârstă activă”. „Eu am vocea lor”-declară Mihai Răzvan Ungureanu, care se aşteaptă să strângă în jurul lui elite şi tineri.
Un partid cărat în spate de MRU este de fapt un vehicul pentru transportarea PDL de la o guvernare la alta, dar în acelaşi timp viitoarea formaţiune a premierului nu poate fi făcută fără ajutorul PDL aşa că în cele din urmă cele două formaţiuni se vor căpuşa reciproc.
Un partid surogat, cum este gândit să fie cel al premierului va fi ancorat pe filialele teritoriale ale PDL, care ar trebui să furnizeze şi înainte şi în timpul alegerilor toată logistica necesară. În schimb MRU nu mai trânteşete uşa în faţa democrat-liberalilor, chiar dacă unii dintre ei sunt soioşi, needucaţi şi obraznici, iar premierului nu-i vine să dea mâna cu ei, dar nici nu poate umbla cu mâna dreaptă bandajată cum făcea Jan Masarik, ministrul de externe al Cehoslovaciei în primul regim comunist, pentru a evita contactul fizic cu primii stalinişti veniţi la Praga.
Planul PDL+MRU care să aducă în visteria comună cel puţin 30 la sută de voturi, după cum speră unii democrat-liberali, face abstracţie de faptul că electoratul PDL s-a modificat dramatic în perioada crizei. Un sondaj Gallup publicat în cadrul programului de Studii Electorale Româneşti al Fundaţiei Soros scoate la iveală că spre PDL se îndreaptă mai ales persoanele tinere cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani, cu venituri mari.
MRU şi PDL aleargă pe acelaşi culoar, iar pericolul canibalizării nu este exclus. Oricum eventuala intrare în cursa electorală a premierului împreună cu un partid dat la cheie fie direct de PDL, fie prin intermediul formaţiunii Noua Republică, lansată de liderii intelectuali ai democrat-liberalilor anul trecut ar putea să scadă şi mai mult scorul PDL. După ce Traian Băsescu i-a ameninţat pe democrat-liberali că vor rămâne în opoziţie dacă nu vor strânge măcar jumătate plus unu din voturile USL, planul MRU +PDL devine o urgenţă pentru democrat-liberalii aflaţi în destructurare.
