Ultimul dosar de mare corupție judiciară care îl are ca actor principal pe judecătorul Mustață repune în discuție o vulnerabilitate mai veche a sistemului: faptul că magistrații beneficiază de pensii de serviciu chiar și în cazul în care sunt condamnați definitiv pentru fapte de corupție.
Pensiile de serviciu sunt semnificativ mai mari decât pensiile obișnuite plătite contribuabilului român. Normalitatea ar fi ca, în momentul în care o persoană care beneficiază de o pensie specială în virtutea funcției pe care o ocupă săvârșește fapte care sunt incompatibile cu respectiva funcție, să se aplice mai multe sancțiuni cumulative: o eventuală sancțiune penală sau administrativă, pierderea funcției respective și pierderea pensiei speciale. Prin pierderea funcției se pierde și dreptul persoanei de a beneficia de o pensie mai mare decât cea acordată în mod normal contribuabililor, așadar persoana condamnată ar urma să beneficieze în continuare exclusiv de o pensie obișnuită.
La noi, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat o propunere legislativă în sensul eliminării pensiei de serviciu pentru magistrații care comit fapte de corupție, blocată și astăzi în Parlamentul României, mult mai ocupat cu adoptarea rapidă a unor acte normative care să șubrezească legislația anticorupție, cum a fost cazul legii care permite delegarea tuturor competențelor conducătorilor din administrația locală sau al modificărilor Codului Penal din „marțea neagră“. Până când o asemenea modificare legislativă va fi adoptată de parlament,Consiliul Superior al Magistraturii folosește pârghii administrative pentru a bloca accesul la pensie pentru magistrații care sunt suspectați de fapte de corupție – mai exact, suspendă procedurile privind cererile de pensionare pe care aceștia le depun. De asemenea, președintele, în cazul în care totuși astfel de solicitări ajung pe masa sa, întârzie semnarea decretelor de eliberare din funcție, în așteptarea unei decizii definitive din partea instanțelor de judecată în respectivele dosare de corupție. Totuși, trebuie să admitem că aceste mecanisme sunt departe de a fi satisfăcătoare și că ele reprezintă doar o încercare de a acoperi niște incoerențe legislative. Indiferent cât de mult s-ar strădui judecătorii și procurorii să rezolve cu celeritate dosarele de corupție judiciară, procedurile durează în materie penală, iar de respectarea strictă a procedurilor depinde în mod esențial existența statului de drept, care este o garanție esențială pentru noi toți … continuarea în Revista 22.
