Bucurestiul a avut parte anul acesta de multe evenimente pe timp de vara. Nimeni
nu s-a plans de lipsa spectatorilor.
Cele 2000 de scaune pregatite de cei de la Opera Romana s-au dovedit insuficiente pentru evenimentul care a avut loc in prima zi a lunii august. La Promenada Operei, un concert anual in aer liber in fata cladirii de pe Bulevardul Kogalniceanu, au venit 4.000 de spectatori. Unii dintre ei au venit cu scaune sau paturi aduse de acasa. Au fost acolo cunoscatori, fani ai genului, dar si simpli trecatori care s-au oprit din plimbare. Au fost si oameni veniti special pentru prima oara in viata lor la un concert de muzica de opera. S-a ascultat Wagner, Verdi, Bizet, Puccini, Rossini, Lehàr, dar si cantonete celebre.
Aproape 2.000 de spectatori au fost si in a doua zi a lunii august la concertul Operetei. Era al doilea concert din seria stagiunii estivale organizate de Teatrul National de Opereta la Teatrul de Vara din Parcul Herastrau. Pentru "exorbitantul" pret de 2,10 lei (nu, nu e o greseala de tipar!), spectatorii au putut asculta arii si duete din musicaluri celebre: My Fair Lady, Cats, Fantoma de la opera, Scripcarul pe acoperis. (Cine e interesat, mai poate vedea un astfel de concert de vara pe 6 septembrie, la acelasi teatru din Herastrau si la acelasi pret.)
Lume multa a fost si va fi in continuare si la evenimentele organizate de Primaria Capitalei in cadrul Festivalului "Cartier de vara". In trei parcuri si in Amfiteatrul Eminescu sunt programate la finalul fiecarei saptamani cate sase spectacole.
E primul an in care vara sunt atat de multe spectacole in aer liber in Bucuresti si succesul de public de care s-au bucurat toate evenimentele neaga inca o data ideea preconceputa conform careia "nimeni nu e interesat vara de evenimente culturale".
Exista insa o mare diferenta intre cele doua spectacole-concert si spectacolele organizate in parcuri. In primul caz se poate vorbi despre calitate si profesionalism, in al doilea nu. Este extraordinar ca exista un astfel de festival. E o initiativa minunata si nu ne ramane decat sa speram ca vom avea astfel de manifestari in fiecare an. Ceea ce defineste, insa, intregul program este lipsa oricarui criteriu de selectie. Nu se poate vorbi nici despre o alegere pe baza de calitate si nici despre una bazata pe cat de potrivite sunt anumite spectacole pentru a fi prezentate in aer liber. Daca susele de la Teatrul Tanase sau concertele pot fi prezentate in orice fel de spatiu, nu acelasi lucru se poate spune despre spectacolele create pentru a fi prezentate intr-o sala de teatru. Adaptarea lor pentru un spatiu in aer liber presupune o regandire a spectacolelor si tocmai acest lucru nu s-a intamplat. De altfel, spectacolele de teatru in aer liber lipsesc total din peisajul cultural. In cele doua editii ale festivalului de teatru de strada, organizate pana acum la Bucuresti, nu a existat decat o singura companie romaneasca: Teatrul Masca. E drept, initiativele de acest fel au fost putine in Romania, dar au fost tot timpul impiedicate de lipsa banilor si de birocratia excesiva pe care o presupune organizarea unui spectacol de teatru in aer liber. Si acum, pentru astfel de manifestari, chiar ar fi mare nevoie de astfel de companii.
