I-a trebuit lui Felix inca o iesire pe scena pentru a incerca sa dovedeasca cat de mare patriot este el si cum se sacrifica pentru interesul national. Daca a ajuns sa spuna ca fara PC, adica fara Voiculescu, integrarea Romaniei in UE la 1 ianuarie 2007 este in pericol, inseamna ca liderul conservator sufera de o grandomanie incurabila, pe care, aduceti-va aminte, am constatat-o si la seful statului din perioada guvernarii cederiste. Fostul presedinte declara atunci ca este permanent contactat noaptea tarziu de personalitati europene, pentru a fi consultat in probleme de interes maxim, in timp ce Voiculescu sustine ca „liderii marcanti ai UE l-au sunat si i-au cerut sa ramana in guvern”! Care va sa zica, in cancelariile europene numai de Voiculescu se discuta, viitorul romanilor fiind, asta se intelege, in mainile celui care a vrut sa devina vicepremier in locul lui Copos. Lasand ironia la o parte, am senzatia ca clientul CNSAS crede ca toti oamenii din jurul sau sunt niste naivi, dispusi oricand sa fie de acord cu patriotismul la conserva al unui politician controversat. Presedintele PC devine pe zi ce trece tot mai ridicol daca isi inchipuie ca acest partid este in acest moment, conform ultimelor declaratii, salvatorul Romaniei.
Acest circ mediatic, intins la maximum cu ocazia intalnirii de la Sinaia, unde, vezi Doamne, Consiliul National al PC a hotarat ca „solutia imorala” sa ramana la guvernare pana in 2007, nu face decat sa probeze din nou jocurile politice murdare puse la cale de un personaj acuzat de CNSAS ca a facut politie politica. Lui Voiculescu nu i-au iesit cartile nici de data asta. A facut din nou o miscare gresita, care ar putea sa-l coste foarte scump. In mod stupid a tras partidul intr-o fundatura din care, la urmatoarele alegeri, este posibil sa nu mai iasa, indiferent ca va juca „alba-neagra”, asa cum a facut tot timpul. Conditiile puse Executivului de conservatori sunt curata sinucidere. Cine ar fi dispus sa cante dupa partitura PC? Nici macar premierul Tariceanu nu poate accepta un astfel de ultimatum, chiar daca PD ar avea de pierdut. Avem sub lupa un partid aflat in acelasi timp la putere, dar si in opozitie. Locotenentii lui Felix inca nu stiu ce vor, unde doresc sa ajunga cu minciuna, pe ale cui interese le reprezinta sau cand vor termina cu amenintarile. Voiculescu are impresia ca este buricul clasei politice, in conditiile in care unii dintre colegii sai de partid se uita chioras la el. Deja primul semnal a fost dat. Poate ca si tema de razmerita l-a obligat pe Felix sa faca pasul inapoi, renuntand la visul de a deveni ministru secretar de stat, lasand sa se inteleaga ca s-ar putea retrage prin 2009! Sa fim seriosi. Vorbe. Politicianism de doua parale.
Felix simte ca poate profita de brambureala politica si din acest motiv forteaza nota. In definitiv, tot acest mahalagism politic este urmarea fireasca a greselilor mari facute de liderii Aliantei. PNL si PD i-au dat ocazia lui Voiculescu sa ridice capul si sa puna conditii aiurea. Intr-un fel, „solutia imorala” a fost acceptata si incurajata pe fata. Nu exista nici o scuza pentru Tariceanu si Boc care sa-i faca credibili in fata electoratului. Premierul a „muscat” din momeala daca a acceptat sa discute cu Voiculescu. Liberalul a pus paie pe foc numai pentru ca a fost de acord cu intalnirea. Suspiciunea a crescut pe fondul tensionarii relatiilor intre cele doua forte ale Aliantei. Inconsecventa este prezenta peste tot. De diversiunea conservatorilor au profitat toti, dupa cum au dictat interesele. Felix cel patriot, chiar daca si-a jucat rolul intr-un mod lamentabil, a reusit totusi sa acutizeze criza din Alianta, turnand benzina pe foc, pe „colaborarea” dintre presedinte si premier. Intalnirea de pe podul daramat de la Tarlisua este doar un argument.
