Evenimentul multasteptat al (inca unei) intalniri cu scriitorul francez Pascal Bruckner si al lansarii, in Romania, a celui mai recent roman al sau, „Iubirea fata de aproapele” (editat doar cu cinci luni in urma in Franta), s-a produs in spatiul, brusc dovedit neincapator, al cochetei Sali Elvira Popescu a Institutului Francez. Amfitrioni au fost cei care au obtinut drepturile exclusive de editare a cartilor sale, Editura Trei (unde s-au publicat pana in prezent sapte titluri bruckneriene), reprezentata de 1/3 din staff: profesorul si psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu; a fost prezent si traducatorul Vasile Zincenco, semnatar si al altor versiuni romanesti ale cartilor autorului francez, inclusiv romanul-cult „Luni de fiere”. Acesta din urma a vorbit despre dificultatile transpunerii in romana a unui text dificil, care spulbera orice acuzatie de pornografie (dincolo de substratul ideatic evident) in primul rand prin extraordinara sa stilizare, in traditia marii proze franceze. O mica corectie: 11, nu 9 sunt titlurile editate pana in prezent, la diferite edituri, din opera lui Pascal Bruckner. Profesorul Vasile Dem. Zamfirescu a facut o marturisire savuroasa: dupa cum se stie, unul dintre subiectele recentului roman este prostitutia, masculina in primul rand, fiind povestea transformarii unui golden boy intr-un call-boy, un gigolo; intr-un sens larg, prostitutie poate fi definita orice activitate care asigura un fel de placere in schimbul unei sume de bani si, asa cum ii spunea recent o pacienta, si psihanalistul poate reprezenta un astfel de prostituat. Citind cartea lui Bruckner, s-a impacat cu subiectul, inca tabu in Romania, al prostitutiei si a depasit o trauma datand din vremea liceului, cand, apeland la serviciile unei astfel de profesioniste a placerii, nu a reusit sa performeze! Invitatul Pascal Bruckner a lansat, asa cum il stim, observatii pertinente relative la multe dintre subiectele care infierbanta mintile contemporanilor. El a deplans separarea, post-Sartre&Camus, dintre romancier si eseistul-filozof, existenta in cultura franceza actuala, situatie care insa tinde sa se schimbe (si P.B., am spune noi, este unul dintre cele mai bune exemple). Un moment uluitor l-a constituit afirmatia sa ca toti autorii romani pe care-i cunoaste sunt morti, fiind vorba, evident, de tripleta Ionesco-Cioran-Eliade. Solicitand gazdelor sale numele unui tanar scriitor roman, al carui roman sa-l ia in bagaje la intoarcere si sa-l propuna unui editor francez, i s-a propus un nume ciudat, care-i suna ca Mick Jagger! Era vorba, bineinteles, de Mircea Cartarescu si de „Orbitor”, de altfel deja tradus in franceza! Pascal Bruckner crede ca Zidul Berlinului a ramas in picioare, dovada recentele referendumuri din Franta si Olanda; daca esticii se tem de pierderea libertatii, vesticii se tem de pierderea confortului, si de aici ingratitudinea fata de tarile din Est, lasate prada Molohului sovietic. La sedinta de autografe care a urmat, Pascal Bruckner avea pe masa CD-ul „Asfalt” al trupei Luna Amara, recomandata fiindu-i ca o formatie de calitate care si-a ales numele inspirandu-se din cartea (filmul) cu pricina! In final, remarcam ca si unui contestatar, totusi, al societatii de consum, cum este Pascal Bruckner, i se repartizeaza o rotita in angrenajul acesteia, din moment ce ultima sedinta de autografe va avea loc azi in hypermarketul Orhideea!
